... de vremuri vechi, de prieteni vechi, de obiceiuri vechi.
desigur, oamenii imi lipsesc cel mai mult si m-as putea obisnui cu sentimentul asta daca ar arata macar un pic ca le pasa, dar nu arata si e aiurea. aiurea e si comportamentul altor persoane... destul de prezente in ultimele cateva luni in viata mea.
nu stiu... am avut un moment ciudat acum cateva zile. ma uitam pe geam si mi-am dat seama ca am ceva important de spus si ca nu am cui, a fost groaznic.
imi e dor de momentul in care am vazut pentru prima oara rasaritul la mare si asta nu pentru ca a fost cine stie ce rasarit special, nu, speciala a fost persoana cu care l-am vazut.
vreau doar sa ma odihnesc mult si sa merg la mare...
multe lucruri sunt doar in imaginatia noastra, avem impresia ca putem face tot ceea ce ne dorim, ca putem depasi orice obstacol si ca putem zbura peste greutatile vietii, dar nu, doar pasarile pot face asta. stiu ca ma plang de cele mai multe ori din motive minore, lumea ma intreaba de ce fac asta si raspunsul meu este.. "Pentru ca pot." e un raspuns stupid, dar sentimentul asta face parte din mine si o sa invat treptat sa scap de el.
am nevoie de o tona de fericire.
