imi era frica de perioada aceasta a anului. prima jumatate de septembrie
. ma gandeam la felul in care ar fi trebuit sa ma comport, dar mi-am dat seama ca trebuie doar sa fiu eu.
"nu trebuie sarbatorit fiecare eveniment", gandul asta m-a mai linistit.
"e doar o zi ca oricare alta", mi-am zis. si incep sa ma obisnuiesc cu ideea asta, cu ideea ca nu trebuie sa ma ingrijorez in mod neobisnuit, ca toti gresim.. mai mult sau mai putin si ca trebuie sa ne acceptam asa cum suntem.
e greu.. e greu sa fii impacat cu tine insuti in orice moment, mai ales daca stii ca nu ai fost "usa de biserica" intotdeauna..
