ma adaptez repede.
ma obisnuiesc cu ceva zile calduroase si dupa le simt lipsa o luna. mi-e dor de tine, vara, mi-e dor de pantalonii scurti si maieutele decoltate, de ochelarii de soare nelipsiti, de nisip, de mare, de valuri, de soarele arzator, de zilele pierdute stand de vorba la o bere pe plaja, de noptile tarzii pline de oameni buimaci in cautare de alcool, droguri si combinatii, de cafelele de dimineata la mare, de picioarele pline de nisip, de tine, de mine, de noi.
mi-e dor de noi vara, pentru ca am atatea amintiri. imi amintesc imbratisarea aia atunci cand mi-era teama si sarutul de pe banca din parculetul de copii. da, imi amintesc si de cearta aia de langa hotel, si ce? mi-e dor de entuziasmul de a sta in aceeasi camera cu tine, in acelasi pat, sub aceeasi patura, pe aceeasi perna.. sau fara perna. imi place la nebunie sa dormim imbratisati, de-abia astept sa vina vara.
sa mergem la mare. sa fim noi doi si rasaritul, noi doi si marea, noi din si soarele arzator, noi doi si nisipul, noi din si adierea vantului, noi doi si apusul, sa fim noi doi, atat.
vreau sa stam pe nisip, sa ne admiram chipurile, sa nu ne pese de ceilalti, sa bem o bere si sa fumam. si sa fim fericiti, sa nu ne mai gandim la altele, sa ne simtim cel mai bine.
da, mi-e dor. dar nu mai e foarte foarte foarte mult..
