Draga Cititorule,
Buna. Sunt o adolescenta debusolata care iti cere niste sfaturi. Am cateva nelamuriri in legatura cu existenta mea in perioada asta si m-am gandit ca m-ai putea ajuta. Da, chiar tu. Nu mai conteaza daca esti tu sau tu. Nu mai imi pasa din partea cui vine acest ajutor. E oare un semn de disperare?
Stii vreo solutie pentru a nu ma mai simti rau?
Vreau sa iti povestesc despre un el pentru inceput, dar nu te ingrijora, nu ma preocupa atat de mult incat sa iti umplu capul cu informatii legate de acest individ. Dar am sa iti cer permisiunea de a ma adresa direct lui... poate se va interesa de mine ca de obicei, intr-un mod indirect.
Dragule, nu merge treaba asa. Intelege, vei ajunge doar sa regreti dupa un anumit timp. Dar asta ar insemna sa ma contrazic. Tocmai eu spuneam ca trebuie sa facem doar ceea ce ne place pe moment, chiar daca ne gandim ca ne-ar parea rau dupa. Si da, chiar daca pare aiurea, asta cred eu ca e mai bine pentru mine.
Imi pare rau pentru unele lucruri pe care le-am facut in trecut, dar imi pare bine ca am avut curajul de a le face. In orice caz, nimic nu are legatura cu tine. Pentru ca te porti prosteste. Nu de comportamentul asta al tau m-am indragostit. Asa e, ai citit bine, cred ca am fost indragostita de tine. Te indragostesti repede de un om, in ciuda oricarui lucru. Asa cred, pentru ca nu mi-a mai pasat de nimic atunci. Eram o alta eu, mai curajoasa. Dar a trecut. Poate e mai bine. Poate nu.
Cred ca ar fi fost bine sa avem o sansa. Dar nu cumva am avut? da, am avut... dar nu am profitat de ea. Acum... singurul lucru care ma mai macina este... totul. Amintirea, trecutul, prezentul, viitorul.
Amintirea lucrurilor facute impreuna sigur te macina si pe tine, trecutul nu este asa o mare problema.
Prezentul, ha.. prezentul tau si prezentul meu. Cred ca iti pasa destul incat sa iti pierzi macar cateva minute pe zi gandindu-te la asta, nu? Iar despre viitor.. da, sunt curioasa ce se va intampla. Cu tine, cu mine, poate.. cu noi?
Poate in viitor vom avea o alta sansa, una de care sa profitam. Macar vom sti ca nu vom regreta faptul ca nu am incercat.
Sa stii dragule, si tu, cititorule ca oricata forta interioara as avea, orice lucru ma afecteaza. Dau importanta oricarui lucru minor, iar de cele mai multe ori, nici prietenii mei nu stiu asta, nici tu, dragule, nu ai stiut asta. Nici mama poate ca nu stie ca atunci cand ea crede ca nu imi pasa nici macar un pic, eu de fapt ma intorc cu spatele si plang, si sufar, si ma doare mai tare ca atunci cand o arat. Atunci toata lumea crede ca pot sa ma descurc cu foarte multa usurinta, cand ei cred ca sunt calma intr-o situatie critica doar pentru ca eu rad, ei bine, asta sunt eu. Rad cand ar trebui sa plang, dar asa ma exteriorizez, nu este un ras de fericire, idiotilor!
Si nu imi place sa fac ceea ce face toata lumea, ceea ce vrea toata lumea sa fac, e de rau? O sa imi ofer sigura raspuns la intrebarea asta: NU, nu e de rau.
Cititorule, ce pot sa fac? Ma preocupa lucuri care se presupune ca nici nu ar trebui sa imi treaca prin cap. Putine persoane stiu de existenta lor. Si m-am saturat. M-am saturat sa tot povestesc si sa primesc aceleasi sfaturi pe care le stiu deja, le simt in interiorul meu, dar nu le iau in seara.
De-aia am apelat la tine, poate tu stii mai multe lucruri.
Imi pierd nivelul de concentrare exact atunci cand nu trebuie.
Ma gandesc des la el. Sunt geloasa fara motiv. Nu este prioritatea mea, poate niciodata nu va mai fi. Suntem niste straini. Nu ne vorbim. Dar gandul meu sta atat de mult timp la el.
Vreau sa stiu daca si el isi mai petrece timp gandindu-se la mine. Poti sa imi faci rost de informatia asta? Cred ca mi-ar fi de ajutor. Sau poate doar m-ar face sa ma gandesc si mai mult la el.
Nu pot sa mai gresesc o data. Impropriu spus greseala din perspectiva mea, pentru ca mie mi s-a parut ca a fost altceva. Altii.. poate asa o catalogheaza, ca pe o greseala.
Nu vreau sa mai repet felul acesta de experienta alaturi de tine pentru ca pui stapanire pe gandurile mele si nu ma pot lasa manipulata de acest el.
Tu, acest "el", stii foarte bine ca nu sunt genul care sa ia decizii nechibzuite, de cele mai multe ori ma bazez pe fapte si nu tin cont de prima impresie. Dar asta se poate schimba oricand, difera doar persoana sau motivul din care este in vizorul meu.
Iti multumesc, cititorule.
Anonima, 18 ani.
Anonima, 18 ani.
