Nu stiu daca e din cauza acestei mirobolante varste de saisprezece ani sau nu, dar majoritatea lucrurilor din viata mea par suuuper complicate. In unele momente de luciditate, mai rare, dar sunt si ele acolo.. imi dau seama ca totul este foarte simplu, de fapt. Dar noi, prin felul nostru de a fi, complicam lucrurile. E simplu. Iubesti. Nu mai iubesti. Te iubeste. Nu te iubeste.
De fapt.. alta ar fi combinatia. Nu mai iubesti. Te iubeste. Iubesti. Nu te iubeste. Oricum, scrise in ordinea de mai sus sau in ordinea asta, e tot una pentru toata lumea, cred. Mai putin pentru mine..
Simt ca ideile mele se bat cap in cap. Ma contrazic singura. De obicei nu mi se intampla asa. Dar acum e al dracu de greu. Si nu sunt mai mult de 3-4 persoane cu tot cu mama care sa inteleaga situatia asta. Pentru ca stiu sigur ca multa lume crede ca sufar din alte cauze. Dar na, secretele raman secrete, ca doar de-aia sunt secrete, ca sa ramana secrete si pot sa continui la nesfarsit. Oricum.. cate aberatii am eu in capu` asta..
Daaamm.. sa dau exemplu de o situatie care pare complicata..?
Pai ar cam fi aceea in care iti pierzi 3 prieteni dintr-un foc. Pare complicat, nu? Adica.. te gandesti: de ce, cum, cand, unde, cu cine mai iesi in oras, cui ii mai ceri un sfat, d-astea! Dar e foarte simplu, totul e al dracu de simplu: AI TREI PRIETENI IN MINUS.
Altceva?
Sunt lucruri destul de dubioasa. Simt o groaza de cacaturi de care imi pare rau pana la urma. Pentru ca stiu ca nu se merita. Sau ca persoana respectiva nu merita. Dar in continuare simt si sufar. Si stiu ca sunt fraiera, dar imi place sa cred ca trebuie sa tii cont de sentimentele tale.
Credeam ca toata lumea face asa.
Se pare ca nu..
Imi pare rau intr-un fel ca unii nu tin cont de sentimentele pe care le au. E trist sa aud asta. Dar nu pot face mai mult decat atat, cel putin, nu acum. Acum nu am decat sa stau si sa dau cu piciorul sentimentelor mele, unul cate unul, sa dispara.
Intr-adevar, se intampla in viata ca unele situatii, momente, perioade din viata sa fie de tot cacatu`. Cum ar fi asta a mea. Dar asta nu inseamna ca sunt complicate.:)
miercuri, 8 septembrie 2010
vineri, 3 septembrie 2010
Invitatie la vals.
Citateee. =)
Căci de atâtea ori viaţa e mult mai grea decât moartea.
Fericirea care s-a dus mă sufocă, pentru că e tot durere.
În plus îţi las şi partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit.
După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie.
Pe o femeie o cucereşti uşor, dar o păstrezi greu.
În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe faţă, dragostea veştejeste, îşi pierde frăgezimea, vraja devine ceva obişnuit, de toate zilele.
Vreau să-ţi intru în sânge...
De fapt, marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat.
În orice caz numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi traită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret.
Iubirile cele mai mari sunt tocmai cele de care te îndoieşti mai mult.
Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele.
De altfel, aleşii dragostei absoulte sunt excepţii tot atât de rare ca şi geniile.
Ne ajunsese din urmă oboseala fericirii?
Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.
Visuri născute moarte.
Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.
Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri?
Nu cumva dragostea sfărâmase acel echilibru sănătos şi ne cufunda în nebunie?
Căci de atâtea ori viaţa e mult mai grea decât moartea.
Fericirea care s-a dus mă sufocă, pentru că e tot durere.
În plus îţi las şi partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit.
După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie.
Pe o femeie o cucereşti uşor, dar o păstrezi greu.
În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe faţă, dragostea veştejeste, îşi pierde frăgezimea, vraja devine ceva obişnuit, de toate zilele.
Vreau să-ţi intru în sânge...
De fapt, marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat.
În orice caz numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi traită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret.
Iubirile cele mai mari sunt tocmai cele de care te îndoieşti mai mult.
Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele.
De altfel, aleşii dragostei absoulte sunt excepţii tot atât de rare ca şi geniile.
Ne ajunsese din urmă oboseala fericirii?
Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.
Visuri născute moarte.
Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.
Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri?
Nu cumva dragostea sfărâmase acel echilibru sănătos şi ne cufunda în nebunie?
Cornflake girl.
Never was a cornflake girl
Thought that was a good solution
Hanging with the raisin girls
She's gone to the other side
Givin us a yo heave ho
Things are getting kind of gross
And I go at sleepy time
This is not really happening
You bet your life it is
Peel out the watchword
Just peel out the watchword
She knows what's goin on
Seems we got a cheaper feel now
All the sweetcaze are gone
Gone to the other side
With my encyclopedia
They musta paid her a nice price
She's putting on her string bean love
This is not really happening
You bet your life it is
Peal our the watchword
Just peel out the watchword
Never was a cornflake girl
Thought that was a good solution
Rabbit where'd you put the keys girl
And the man with the golden gun thinks he knows so much
Thinks he knows so much
Rabbit where'd you put the keys girl
.. sper sa va placa melodia. Si daca nu, fiecare cu gusturile lui. :)
Paulo Coelho.
Am sa ma multumesc prin a posta niste citate, pentru ca daca ma apuc sa scriu despre ce simt nu se stie unde o sa ajung. Poate unele citate spun mai mult decat as putea spune eu in mult mai multe cuvinte. :)
Paulo Coelho.
*La sfârşitul oricărei poveşti ne aşteaptă tristeţea.
*E imposibil să eviţi inevitabilul.
*În afara unor cazuri patologice grave, oamenii înnebunesc atunci când vor să scape de rutină.
*Nimeni nu e singur cu necazul lui - totdeauna mai există cineva care se gândeşte la el, care se bucură, care suferă la fel, şi aceasta ne dă putere să înfruntăm mai bine provocarea care ne stă în faţă.
*Şi sufletul omului, întocmai ca pâraiele şi plantele, avea nevoie de un soi de ploaie: speranţă, credinţă, raţiune de a fi. Când acestea lipsesc, sufletul moare, deşi sufletul continuă să trăiască. Oamenii ar putea spune atunci: "Ia te uită, în acest trup chiar a trăit cineva.
*Dragostea: Eu sunt totul şi nimic. Sunt ca vântul şi nu pot intra acolo unde ferestrele şi uşile sunt închise. I-am răspuns: Dar eu sunt deschis pentru tine. Iar ea mi-a răspuns: Vântul e făcut din aer. Este aer în casa ta, dar totul e închis. Mobilele se vor umple de praf, umezeala va distruge tablourile şi va păta pereţii. Vei continua să respiri, vei cunoaşte o parte din mine - dar eu nu sunt o parte, sunt Totul şi asta n-o să afli niciodată.
*Care e lucrul cel mai important în viaţa asta? Să trăiesc sau să mă prefac că trăiesc?
*Lui Ilie nu-i plăceau străinii şi Dumnezeu a fost mulţumit. Ioan Botezătorul s-a dus în pustie şi Dumnezeu a fost mulţumit. Pavel s-a dus prin marile oraşe ale Imperiului Roman şi Dumnezeu a fost mulţumit. Cum ai putea şti ce L-ar bucura pe Atotputernicul? Fă ceea ce-ţi porunceşte inima şi Dumnezeu va fi mulţumit.
*A-ţi fi frică înseamnă că iubeşti viaţa.
*Caută să trăieşti. Amintirile sunt pentru cei mai bătrâni.
*Trăieşte totul intens şi păstrează ceea ce ai simţit ca pe un dar de la Dumnezeu.
*Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi. Copilul acesta înţelege momentele magice. Putem să-i înăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere!
*Sunt două lucruri care te împiedică să-ţi realizezi visele: gândul că sunt imposibile sau, printr-o bruscă răsturnare a roţii norocului, faptul de a le vedea transformându-se în ceva posibil când te aştepţi mai puţin.
*Nimic in lumea asta nu este rodul întâmplării.
*Acceptăm adevărul numai după ce l-am negat din tot sufletul.
*Când cineva te răneşte, reacţionează!... iertarea vine după.
*Gândindu-mă cum este lumea, o zi fericită e aproape un miracol.
*Înlăuntrul fiecăruia dintre noi există un înger şi un diavol...
*Are şi Dumnezeu un infern, acela este dragostea lui pentru oameni.
*Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.
*Oamenii vor să schimbe totul, dar, în acelaşi timp, ar dori ca totul să rămână la fel.
*Încearcă să te simţi bine cu tine chiar şi când te simţi ca şi cele mai neputiincioase creaturi.
*Trebuie să riscăm. Vom înţelege pe deplin minunea vieţii doar când vom lăsa să se întâmple imprevizibilul.
*Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.
*Nici un fel de preludii, nici un fel de mângâieri, de pregătiri, de sofisticări, doar el în mine, şi eu în sufletul lui.
*Cea mai importantă şi mai înţeleaptă parte a Limbajului pe care îl vorbea lumea era aceea care făcea ca toţi pământenii să-şi înţeleagă inimile.
*Decepţiile, înfrângerile, descurajarea sunt instrumente pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a-ţi arăta drumul.
*De multe ori cea mai bună formă de a afla cine suntem este aceea de a şti cum ne văd ceilalţi.
...destul.
Paulo Coelho.
*La sfârşitul oricărei poveşti ne aşteaptă tristeţea.
*E imposibil să eviţi inevitabilul.
*În afara unor cazuri patologice grave, oamenii înnebunesc atunci când vor să scape de rutină.
*Nimeni nu e singur cu necazul lui - totdeauna mai există cineva care se gândeşte la el, care se bucură, care suferă la fel, şi aceasta ne dă putere să înfruntăm mai bine provocarea care ne stă în faţă.
*Şi sufletul omului, întocmai ca pâraiele şi plantele, avea nevoie de un soi de ploaie: speranţă, credinţă, raţiune de a fi. Când acestea lipsesc, sufletul moare, deşi sufletul continuă să trăiască. Oamenii ar putea spune atunci: "Ia te uită, în acest trup chiar a trăit cineva.
*Dragostea: Eu sunt totul şi nimic. Sunt ca vântul şi nu pot intra acolo unde ferestrele şi uşile sunt închise. I-am răspuns: Dar eu sunt deschis pentru tine. Iar ea mi-a răspuns: Vântul e făcut din aer. Este aer în casa ta, dar totul e închis. Mobilele se vor umple de praf, umezeala va distruge tablourile şi va păta pereţii. Vei continua să respiri, vei cunoaşte o parte din mine - dar eu nu sunt o parte, sunt Totul şi asta n-o să afli niciodată.
*Care e lucrul cel mai important în viaţa asta? Să trăiesc sau să mă prefac că trăiesc?
*Lui Ilie nu-i plăceau străinii şi Dumnezeu a fost mulţumit. Ioan Botezătorul s-a dus în pustie şi Dumnezeu a fost mulţumit. Pavel s-a dus prin marile oraşe ale Imperiului Roman şi Dumnezeu a fost mulţumit. Cum ai putea şti ce L-ar bucura pe Atotputernicul? Fă ceea ce-ţi porunceşte inima şi Dumnezeu va fi mulţumit.
*A-ţi fi frică înseamnă că iubeşti viaţa.
*Caută să trăieşti. Amintirile sunt pentru cei mai bătrâni.
*Trăieşte totul intens şi păstrează ceea ce ai simţit ca pe un dar de la Dumnezeu.
*Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi. Copilul acesta înţelege momentele magice. Putem să-i înăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere!
*Sunt două lucruri care te împiedică să-ţi realizezi visele: gândul că sunt imposibile sau, printr-o bruscă răsturnare a roţii norocului, faptul de a le vedea transformându-se în ceva posibil când te aştepţi mai puţin.
*Nimic in lumea asta nu este rodul întâmplării.
*Acceptăm adevărul numai după ce l-am negat din tot sufletul.
*Când cineva te răneşte, reacţionează!... iertarea vine după.
*Gândindu-mă cum este lumea, o zi fericită e aproape un miracol.
*Înlăuntrul fiecăruia dintre noi există un înger şi un diavol...
*Are şi Dumnezeu un infern, acela este dragostea lui pentru oameni.
*Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.
*Oamenii vor să schimbe totul, dar, în acelaşi timp, ar dori ca totul să rămână la fel.
*Încearcă să te simţi bine cu tine chiar şi când te simţi ca şi cele mai neputiincioase creaturi.
*Trebuie să riscăm. Vom înţelege pe deplin minunea vieţii doar când vom lăsa să se întâmple imprevizibilul.
*Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.
*Nici un fel de preludii, nici un fel de mângâieri, de pregătiri, de sofisticări, doar el în mine, şi eu în sufletul lui.
*Cea mai importantă şi mai înţeleaptă parte a Limbajului pe care îl vorbea lumea era aceea care făcea ca toţi pământenii să-şi înţeleagă inimile.
*Decepţiile, înfrângerile, descurajarea sunt instrumente pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a-ţi arăta drumul.
*De multe ori cea mai bună formă de a afla cine suntem este aceea de a şti cum ne văd ceilalţi.
...destul.
joi, 2 septembrie 2010
M-am saturat.
Nu mai vreau sa sufar, nu mai vreau sa plang. Nu mai vreau sa-mi para rau pentru ceea ce simt, nu mai vreau sa ma ascund. Nu mai vreau sa mi se calce sentimentele in picioare. Nu mai vreau sa umblu fara nici o tinta. Nu mai vreau. Vreau sa fiu ceea ce simt.
Dar nu e de ajuns sa vreau doar eu.
Dar nu e de ajuns sa vreau doar eu.
I can`t handle it anymore..
Nu mai pot sa mai pretind ca fac ceva, cand eu fac altceva. Nu pot sa mai pretind ca simt ceva, cand eu simt altceva. Nu mai vreau sa fac lucruri care nu imi plac. Nu mai vreau sa ma sacrific. Pentru nimeni. Chiar daca sunt egoista, prefer sa sufar o data pentru mine decat sa sufar de mai multe ori pentru toata lumea. Nu imi mai pasa. E pentru prima oara cand simt asta. Si mi-e ca simt prost!
Vreau sa cred ca lucrurile se pot intampla asa cum vreau, cum simt, cum imi doresc, cum sper. Dar mi-e ca sper degeaba.
Vreau sa cred ca lucrurile se pot intampla asa cum vreau, cum simt, cum imi doresc, cum sper. Dar mi-e ca sper degeaba.
Te amo..
i cried "te amo" ..
we all need love and i`m not afraid
i feel the love but i don`t feel the way
Don`t it mean "i love you" ?
i hear the pain in my voice..
te amo te amo..don't it mean ï love you
we all need love and i`m not afraid
i feel the love but i don`t feel the way
Don`t it mean "i love you" ?
i hear the pain in my voice..
te amo te amo..don't it mean ï love you
Abonați-vă la:
Postări (Atom)