scrisoare

Ludwig Van Beethoven to his "Immortal Beloved"

Letter 1

Good morning, on July 7

My thoughts go out to you, my Immortal Beloved.

I can live only wholly with you or not at all -

Be calm my life, my all. Only by calm consideration of our existence can we achieve our purpose to live together.

Oh, continue to love me, never misjudge the most faithful heart of your beloved.

Ever thine

Ever mine

Ever ours.

[ adorable ]

m-a apucat dorul...

... de vremuri vechi, de prieteni vechi, de obiceiuri vechi.

desigur, oamenii imi lipsesc cel mai mult si m-as putea obisnui cu sentimentul asta daca ar arata macar un pic ca le pasa, dar nu arata si e aiurea. aiurea e si comportamentul altor persoane... destul de prezente in ultimele cateva luni in viata mea.

nu stiu... am avut un moment ciudat acum cateva zile. ma uitam pe geam si mi-am dat seama ca am ceva important de spus si ca nu am cui, a fost groaznic.

imi e dor de momentul in care am vazut pentru prima oara rasaritul la mare si asta nu pentru ca a fost cine stie ce rasarit special, nu, speciala a fost persoana cu care l-am vazut.

vreau doar sa ma odihnesc mult si sa merg la mare...

multe lucruri sunt doar in imaginatia noastra, avem impresia ca putem face tot ceea ce ne dorim, ca putem depasi orice obstacol si ca putem zbura peste greutatile vietii, dar nu, doar pasarile pot face asta. stiu ca ma plang de cele mai multe ori din motive minore, lumea ma intreaba de ce fac asta si raspunsul meu este.. "Pentru ca pot." e un raspuns stupid, dar sentimentul asta face parte din mine si o sa invat treptat sa scap de el.

am nevoie de o tona de fericire.

Poezie.

Nu m-arunca la coşul de gunoi
Şi să nu crezi că nu te mai iubesc
Când blana mea s-a mai albit puţin
Şi parcă nu mai pot să mai păşesc…


Nu-mi cumpăra, aşa, ca altădat’
Crochete moi şi scumpe, doar un…os
Şi nu mă mai lăsa-n fotoliul tău
Căci pot dormi acuma şi pe jos…


Nu mă mai mişc vioi, nu mai alerg,
Durerile din oase-s tot mai mari,
Dar n-are importanţă şi nu plâng
Când zile-ntregi de-acasă iar dispari.


O vorbă bună de nu mi-ai mai dat
Sau de alint, să-mi treacă prin urechi,
Nu protestez, chiar de m-ai aruncat
La colţ, ca pe un sac de haine vechi.


Chiar dacă nu te mai aud deloc,
Chiar dacă, iată, am mai şi orbit,
Să ştii măcar atât, stăpânul meu,
Că eu te mai iubesc (cum te-am iubit).


În stradă de vei vrea să mă alungi
Să ştii că te-nţeleg şi te-am iertat.
Hingherii vor veni, dar ei nu ştiu
Că te ador şi că te-am adorat.


Eu plec acum şi n-am nimic să-ţi las
Nici măcar zgarda care-n timp s-a rupt…
Hingherii iar se plimbă prin oraş
Şi încă-o viaţă au mai întrerupt.


Mi-s ochii umezi de păreri de rău
Şi groaze, spaime, temeri mă-ncolţesc
Dar, dacă vei putea, tu să nu uiţi
Că te-am iubit şi încă te iubesc…

( am gasit-o pe net si mi-a placut foarte mult, nu stiu cine a scris-o.:D )

Haruki Murakami- "Padurea norvegiana"

"-Si eu ma gandeam ca ma aranjeaza o tunsoare de bonz si de aceea m-am tuns atat de scurt, dar n-a fost baiat caruia sa ii plac asa. Toti zic ca arat ca o pustanca din scoala primara sau ca una scapata dintr-un lagar de concentrare. De ce le-o fi placand baietilor fetele cu parul lung? Sunt toti niste fascisti, zau ca da! De ce considera baietii ca fetele cu parul lung sunt mai rafinate, mai dulci, mai feminine? Sa stii ca eu cunosc vreo doua sute cincizeci de fete cu parul lung, care sunt cumplit de vulgare. Crede-ma ca-i asa!"

"Moartea nu se afla la polul opus al vietii, ea face parte din viata."

Transpus in cuvinte, pare un cliseu, dar atunci nu erau doar cuvinte, ci chiar golul din sufletul meu. Moartea exista. Ea exista in prespapier, in mingile rosii si albe de pe masa de biliard. Noi traim si o inspiram in plamani ca pe niste firicele mici de praf.

Pana in momentul acela eu intelesesem moartea ca fiind complet separata si independenta de viata. Coasa mortii pluteste deasupra noastra, stiam, dar la fel de bine stiam si ca ne lasa in pace pana vine dupa noi. Mi se parea cel mai simplu si mai logic adevar. Viata e aici, moartea e dincolo. Eu sunt aici, nu dincolo.

[...] Moartea nu mai era la polul opus vietii, era era in mine, fusese intotdeauna in mine.

[...] Sa fii in floarea vietii si totusi sa te invarti in jurul mortii."

addicted to..

ma adaptez repede.

ma obisnuiesc cu ceva zile calduroase si dupa le simt lipsa o luna. mi-e dor de tine, vara, mi-e dor de pantalonii scurti si maieutele decoltate, de ochelarii de soare nelipsiti, de nisip, de mare, de valuri, de soarele arzator, de zilele pierdute stand de vorba la o bere pe plaja, de noptile tarzii pline de oameni buimaci in cautare de alcool, droguri si combinatii, de cafelele de dimineata la mare, de picioarele pline de nisip, de tine, de mine, de noi.

mi-e dor de noi vara, pentru ca am atatea amintiri. imi amintesc imbratisarea aia atunci cand mi-era teama si sarutul de pe banca din parculetul de copii. da, imi amintesc si de cearta aia de langa hotel, si ce? mi-e dor de entuziasmul de a sta in aceeasi camera cu tine, in acelasi pat, sub aceeasi patura, pe aceeasi perna.. sau fara perna. imi place la nebunie sa dormim imbratisati, de-abia astept sa vina vara.

sa mergem la mare. sa fim noi doi si rasaritul, noi doi si marea, noi din si soarele arzator, noi doi si nisipul, noi din si adierea vantului, noi doi si apusul, sa fim noi doi, atat.

vreau sa stam pe nisip, sa ne admiram chipurile, sa nu ne pese de ceilalti, sa bem o bere si sa fumam. si sa fim fericiti, sa nu ne mai gandim la altele, sa ne simtim cel mai bine.

da, mi-e dor. dar nu mai e foarte foarte foarte mult..

what a shitty city..

e incredibil. m-am simtit atat de bine toata ziua, numai ca am fost pana afara. ma simt de parca m-ar fi lovit depresia.
mie mi-ar placea orasul asta daca as stii ca nu exista pericolul la fiecare pas de a ma musca un caine idiot.. sau de a ma injunghia un tampit psihopat, mai nou. betivi la fiecare pas.. what`s the fucking problem? sa bea fiecare cat vrea, dar sa nu iasa pe strada sa se ia de lume fara motiv. sa fie toata lumea nebuna, nu ma intereseaza, dar sa isi indrepte toata furia asupra lui, nu sa iasa cu un cutit pe strada, gen "who`s next?"



the world is driving crazy

ma sperie, ma sperie de-a binelea. nu mai pot sa merg linistita pe strada cu castile in urechi pentru ca toata lumea a luat-o razna si prefer sa stau linistita in casa mea, in siguranta. pentru ca vreau sa mai traiesc, la dracu.

este vorba mereu despre tine..

..si de momentele petrecute impreuna.