Fucking shit!

De ce cacat ne intristeaza lucrurile care ar trebui sa ne bucure? HAHA. Stiu si raspunsul. Pentru ca vrem mai mult, si mai mult. Sau cel putin eu.. vreau mai mult, dar vad ca nu obtin`, incerc, ma straduiesc, invat, ma stresez, dar tot nu obtin ceea ce vreau. Iar in cazul in care trec ceva cu bine, dar nu cu binele cu care vroiam eu, deja nu mai simt nici un fel de bucurie. Ce e de facut? =| I`m so sad, sad, sad...

Eu nu ma plictisesc.

Trebuie sa incep prin a spune ca ma enervez de fiecare data cand aud pe cineva ca se plictiseste. Iar acest lucru il mai aud de la anumite persoane chiar in momente in care ele chiar fac ceva. Hello!! Cum sa te plictisesti in timp ce ai ceva de lucru? Eu, sincera sa fiu, nu ma plictisesc nici atunci cand stau degeaba. Iar daca stau degeaba, fac lucrul asta pentru asa vreau eu, ma gandesc, numar punctele negre, dar nu ma plictisesc. Acum nu pot sa bag mana in foc ca eu nu am zis vre-o data ca ma plictisesc. Insa, ideea e ca ma enerveaza sa aud "ma plictisesc..". Ok, te plictisesti, citeste o carte, mananca, uita-te pe geam, admira un bibelou, scrie, invata, fa un dus, fa curatenie.. chiar avem ce sa facem, parerea mea e ca avem nevoie de mai mult timp, dar asta cu timpul e altceva. Chestie cu plictisitul cred ca e pe sistem nervos. Mie chiar imi place sa stau, sa staaaau, sa ma gandesc, sa ma gandesc si iar sa ma gandesc.
Uneori, chit ca ploua torential, chit ca e foarte cald, aleg sa stau in casa. Sa stau degeaba, sa nu fac ceva in mod special. Rad singura, dansez, cant. Nu e vorba de faptul ca ma izolez, pur si simplu asta prefer in unele momente. Ma incanta mai mult cei patru pereti decat prezenta anumitor persoane, prietenilor mei..
Am impresia ca in ziua de azi oamenii au atat de multe lucruri de facut, incat nu se mai pot descurca, incat aleg sa spuna ca se plictisesc, sa se bosumfle si atat. Chestia asta mi se pare un paradox..
Si uneori ma distrez mult mai bine singura decat cu cineva. Alta treaba ciudata ar mai fi ca in unele zile ma simt foarte bine, iar cand ies afara, ma cert din nimic cu persoanele cu care ma intalnesc. Si imi dau seama, dar nu inteleg care este motivul.
De fiecare data cand spun ca ma plictisesc, imi dau seama si incerc sa evit sa mai spun vorbele astea pentru ca e fara sens. Acum, nu am mare lucru de facut, doar scriu aici, mai devreme ma plimbam prin casa si ma bucuram de mirosul de paine calda. Imi place la nebunie sa zambesc din orice lucru minor.

Iubire.

Cui ii pasa? Cui ii pasa daca tu iubesti? Daca tu esti in al 9 lea cer alaturi de cineva? Cui crezi ca ii pasa? Nimanui. Dragostea este doar pentru doi, doi cate doi. Azi poate ca este iubirea cea mai mare, dar maine... Maine poate uitati cine sunteti. Iubirea se naste din nimic, dintr-un sarut la intamplare, cu o persoana oarecare. Nimic special, poate te gandesti ca va fi doar un altul pe lista sau ca vrei doar sa te distrezi, sa experimentezi, ca deh.. daca nu acum, atunci cand, la 80 de ani? HEHE. Ideea e ca.. experimentezi, experimentezi, dar experimenteaza cu cap, pentru a nu regreta, mai devreme sau mai tarziu. Pentru ca e pacat, sa iti strici anii astia frumosi. Iar in ciuda faptului ca abia trec in clasa a zecea, am impresia ca imi dau seama ca totul e asa usor si frumos acum si ca peste 10 ani nu va mai fi deloc asa. E frumos acum sa te distrezi cu prietenii, sa plangi o ora doar pentru ca cineva ti-a dat cu flit si dupa sa iti dai seama ca nu inseamna nimic pana la urma si ca exista altii si altii.. Dar e frumos cand realizezi ca astea sunt chestiile cele mai tragice deocamdata. Peste 10 ani va fi altfel.. cu totul altfel. Dar de ce? Eu vreau sa fie la fel. Aceeasi distractie, aceleasi activitati. Dar nu se poate.. nu se poate pentru ca toata lumea are un singur lucru in cap, un singur mod de a-ti croi viata: te nasti, te faci mare, mergi la scoala, liceu, inveti, pleci din oras la facultate, muncesti, iti gasesti nu stiu ce baiat, te intelegi bine, faci bani, faci o nunta, faci copii, bla bla. De ce totul pare atat de plictisitor? E prea banal. E ca si cum toti avem aceleasi lucruri de la facut la baza. Si e aiurea. Sau cel putin asa mi se pare. De ce sa facem aceleasi lucruri? E ca si cum ne nastem pentru a face ce a facut deja toata lumea pana acum. Iar cand suntem capabili sa realizam care-i treaba, ne dam seama de faptul ca intr-un fel sau altul.. ne stim viitorul. Si pana la urma, toti murim. Facem toate aceste lcruri pentru a muri. Si noi stiu asta. Stim ca pana la urma degeaba ne chinuim sa inotam in bani, pentru ca pana la urma vom MURI.

Tilica.

Tilica este un prieten.. ce prieten? Este prietenul meu cel mai bun. El este cu 2 ani mai mare ca mine, are 18 ani. Face 19 ani pe 13 decembrie. Este alb, roman, are cercel si Dreadlocks. Poarta un tricou larg, dar nu prea larg si negru, pantaloni trei sferturi albi cu portocaliu si un hanorac verde, nu ii sta prea bine imbracat asa, dar el asa se simte bine. In picioare nici nu stiu ce poarta, sincera sa fiu. De fapt, el este castaniu si are ochii frumosi. Zambetul lui intotdeauna m-a fascinat.
Tilica pare o persoana foarte autoritara si rece, dar daca ii cunosti cateva puncte slabe, imediat se inmoaie sau daca vorbesti de catvea ori cu el, deja ii intri in suflet. Asa e el, este un om bun, incearca sa ajute pe toata lumea, il cunosc prea bine.. Nu isi poate controla prea bine starile sufletesti, cand este bucuros, bucuria lui se transforma in beatitudine, iar tristetea, in depresie. De multe ori a mers la psiholog, nereusind mare lucru, din pacate. Este bine sa iubesti oamenii, dar nu pe toti cu care ai schimbat 2 vorbe, te vor dezamagi, iar pentru el, cea mai mica dezamagire este o catastrofa.
Tilica are multe obiceiuri. Obisnuieste sa bea in fiecare dimineata cafeaua cu mine. De fiecare data face cafelele in ibrice separate, el isi pune 5 lingurite la o ceasca de cafea si le pune inca de la inceput, iar eu, imi pun 2 lingurite de cafea in ceasca si pun apa peste.. De fiecare daca fumeaza un pachet de Dunhill albastru lung dimineata, nu stiu cum poate sa fumeze atat pe stomacul gol. Uneori, fumeaza in timp ce sta pe veceu si ii place sa il tin de vorba. Ciudat om! Dar este prietenul meu. Daca stau mai bine sa ma gandesc, nu ii place sa faca nimic singur, ii place intotdeauna sa fie inconjurat de prieteni, sa fie langa cineva mereu, sa schimbe o vorba, sa ceara un sfat. Si pana la urma.. tuturor ne place asta.
Iar Tilica.. este prietenul meu imaginar.

Primavara, anotimpul vietii.

Ti-ai facut timp pentru a te bucura de ea, de primavara? Timp sa o mirosi, sa vorbesti cu ea, sa te bucuri de ea, sa o adimiri.. Pentru ca e frumoasa, pe mine ma face sa fiu mai fericita, imi aduce un nou zambet pe fata in momentul in care vad un fir de iarba plin de viata sau cand simt mireasma proaspata a pomilor infloriti. Ador momentele in care ma plimb singura prin parc, primavara. Pentru ca nu am cum sa ma plictisesc. Ma minunez de orice lucru nou, nemaivazut de anul trecut. O buburuza pe firul verde si plin de viata, este unul din lucrurile care m-ar face sa stau cateva minute si sa privesc, pur si simplu sa imi umpul sufletul de bucurie. Imi place sa ma asez pe banca aceea izolata a parcului si sa inchid ochii. Sa inchid ochii si sa imi imaginez, sa fie totul asa cum imi doresc eu. Sa simt aerul caldut cum imi mangaie fata si cum aduce cu el catvea petale din pomul care umbreste acelasi loc de peste 20 de ani. Cat este de frumos sa iesi dimineata afara, sa vezi cum soarele rosu, abia dezmortit dupa iarna cea grea, rasare, abia, abia, iar tu, atingi usor, cu grija firele de iarba de un verde crud si pline de roua diminetii? Priveste ghioceii plapanzi si miroase pamantul umed. Este natura! Jocul pasarelelor in fiecare dimineata te trezeste intr-un mod placut, iar cateva raze de soare iti mangaie fata cu grija. Opreste-te si admira orice lucru care crezi ca te poate face fericit, un om mai bun! Iubeste, simte, traieste..

Clipe.

Ah.. uneori imi doresc sa nu imi pese de nimic si de nimeni. Dar totusi imi pasa. Imi pasa si de o persoana pe care pana la urma nu o cunosc cu adevarat. Pentru ca asa sunt eu. Si asta e unul din momentele in care ma gandesc la toti si la toate si stiu ca daca as as incerca sa dorm, nu as putea. Sunt lucruri care ma framanta cu toate ca stiu ca nu ar trebui. Sunt lucruri care vreau sa capete forma, cu toate ca stiu ca m-ar afecta pe de o parte. Dar eu vreau aceste lucruri si nu e de condamnat. Stiu ca mi-ar parea rau si ca as suferi, dar nu imi pot opri gandurile. Trairile. Simtirile. Dorintele. Fac parte din mine si uneori... pun stapanire pe mine. Ratiunea nu mai domina in unele momente si alte sentimente ma acapareaza. Si nu imi pare rau. Sau imi pare. Pentru ca daca nu iese asa cu ma asteptam, ma trezesc la realitate si sunt marcata, suparata, trista. Dar imi trece, asta e tot ce am in gand, ca o sa imi treaca. Si pana la urma chiar imi trece. Nu cred ca e bine sa fii nici indiferent, sau sa arati indiferenta, iar sufletul tau sa fie gol. Pentru ca.. usor, usor.. te macina.

Marley and me.

"Nimic nu se compara cu experienta de a creste primul tau caine... Simpla bucurie de a te plimba cu el in aerul proaspat aruncandu-i un bat... Petrecut momente de liniste doar tu si prietenul tau cel mai bun..."
"Un caine nu-si doreste masini luxoase, case mari sau haine de firma... Se multumeste si cu un bat aruncat... Cainelui nu-i pasa daca este sarac sau bogat... Harnic sau lenes... Destept sau prost... Daruieste-i inima ta si el ti-o va darui pe-a lui. Despre cati oameni poti vorbi asa? Cati oameni te pot face unic si special? Cati oameni te pot face sa te simti nemaipomenit?"
"Un caine este mult mai loial decat un prieten care se da bun si fidel... Cu siguranta, in cele mai multe cazuri, prietenul te va parasi la un momentdat, dar cainele, prietenul cel mai bun se va dedica doar tie pana la sfarsitul vietii..."

Pentru my little S.

Sunt o carte.

Incepand de astazi sunt o carte. O carte vie. In trecut, cititorii veneau la biblioteca, ma luau acasa si ma citeau in fiecare seara inainte sa adoarma. Ma simteam bine ca eram atat de cautata si de placuta. Eram impacata cu mine. De fiecare data cand mi se mai rupea cat o fila, ma lipeau si aveau grija de mine. Cartile sunt fiinte umane, ele intra intr-un dialog personal cu cititorul.
Orice om este o carte. Ca fiinte unice ce ne dorim a fi, oamenii pot avea mai multe pagini, pot fi carti de colorat, pot fi carti inchise, cu pagini lucioase, sau din contra, randuri pline de talc si invatatura.
Biblioteca ce ma tine sub acoperisul ei de o suta douazeci si sapte de ani mai are putin si se prapadeste si ea.. Eu.. uitata pe raftul al treilea din dulapul de jos, am amortit si m-am plictisit. Nu m-a mai bagat nimeni in seama de un an si ceva. Si acum... raman doar amintirile pentru ca atunci cand aveam coperta frumoasa si nerupta, nelipita, eram placuta de toata lumea, dar acum, cand mi s-au ingalbenit filele, nu mai sunt buna? Povestea mea, tot ce aveam cand eram noua, am si acum. De ce nu intelege nimeni asta? Sunt aceeasi. Precum un om care imbatraneste, ii apar riduri, se schimba fizic, dar sufleteste, spiritual, este acelasi, acelasi tanar care zburda si era frumos in intregime...

Cui nu ii sunt dragi cateii ?

Fiintele astea adorabile care te pupa pentru a te trezi cu zambetul pe fata. Care dau din coada doar daca le strigi numele. Cu un om nu e la fel.. Cate lucruri marete trebuie sa faci pentru a multumi un om? Sau si mai mult, pentru a-l face fericit? Cu un catel e atat de usor. El se bucura doar daca il mangai dupa ureche sau daca ii dai jumatate din dumicatul tau. Daca il mai scoti si 1 ora la plimbare, deja face tumbe prin casa. Cum sa fii indiferent fata de sufletele lor? Chit ca are 2 kilograme sau 50, sunt cei mai scumpi, pentru ca pur si simplu te inveselesc prin felul lor de a fi, prin simplul fapt ca alearga degeaba cu o jucarie prin casa sau ca latra la tine pentru a te atentiona de faptul ca nu l-ai mai bagat in seama de ceva timp. Cuuuum sa nu ti se para dragut faptul ca micutul catelus doarme cu burta in sus si la un momentdat se rostogoleste si cade din pat? Ofteaza, se urca la loc si adoarme. Cum sa nu merite un pupic?

Cine primeste cele mai multe imbratisari ?

Cine? Vrei sa iti spun eu cine? Marea. Parerea mea este ca marea este cea mai imbratisata, dar nu mereu, majoritatea persoanelor merg la ea numai vara, cand se pot bucura de caldura ei, de soare, de nisip, de o umbrela si de o carte, acolo, langa mare. In restul anului, ne gandim la ea, dar totusi nu mai ne pasa pana vara urmatoare. E ca si cum ai vinde rosii. Muncesti tot anul pentru a vinde rosii, iar cand se coc, iesi cu ele pe piata si faci bani vre-o 2-3 luni, nu stiu, nu ma pricep. In mare, cam asa e. Si trebuie sa te descurci cu banii aia tot restul anului. Asa trebuie sa se descurce si marea cu imbratisarile, sa ii ajunga pana la anul. Egoism. Noi intre noi nu facem asa... primim cate o imbratisare cand avem nevoie de ea, nu o cerem in avans.. poate ne trebuie. Dar asa se intampla...
Acum e frumos, e inghesuiala, se sta la coada pentru o imbratisare cu marea, toata lumea e fericita, marea nu alunga pe nimeni, este buna cu toti, ne iubeste. Si noi o iubim pe ea, pentru simplul fapt ca exista si ca lasa mingea de foc sa iasa din ea in fiecare dimineata. Doamne, cat de placut este sa astepti cu emotie rasaritul... Cu atatea persoane neconosute in preajma ta, care sunt inundate de acelasi sentiment si asteapta cu nerabdare acelasi lucru pe care il astepti si tu... Cat este de frumos sa stai in bratele cuiva, oricui, unui baiat cunoscut cu 5 minute inainte de a te aseza cu fundul pe nisipul rece de peste noapte, sa fumez o tigare si sa astepti rasaritul?
Mi-as dorii sa fiu in locul ei, al marii, dar sa primesc atat de multe imbratisari pe tot parcursul anului. Pana la urma... Cui nu i-ar placea?

Nepasarea ..

E pacat .. e pacat sa nu iti pese de cineva cu care ai avut o legatura candva, in trecut, cea mai neinsemnata conversatie sau atingere.

Daca timpul ...

Daca timpul nu te mai aduce la mine ...
Atunci eu plec in cautarea ta ...
Daca nu te voi mai gasi ...
Atunci eu voi calatori plina de dor ...
Daca departarea nu e decat o zare ...
Atunci imi voi alege propriul meu nor ...
Daca sarutul tau este un sarut de noapte ...
Atunci iti voi pastra mireasma pentru tot restul zilei ...
Daca esti precum o carte ...
Atunci tu vei fi cartea mea preferata ...
Daca in clipa in care iti voi descoperi tainele voi zambi ...
Atunci voi profita de fiecare strop din tine ...
Daca nu vei fi de ajuns pentru mine ...
Atunci in sufletul meu te voi aduce ...

In dragoste mereu vom straluci
Mainile ne vor fi intotdeauna unite
Suflarea ta calda mangaindu-mi spinarea in fiecare dimineata ma va dezmierda
Prin gandurile stranii ...
Printre visele ce se cladesc in zori,
Iubitule, iti voi aduce dragostea sa simti cum zbori ...
Nimicul de astazi ne uneste
Va fi totul de maine
Vom trai in taramul unde dragostea nu moare
In lumea dragostei eterne
Traim ca sa iubim ...
Iubim ca sa traim ...

Incerc ..

Incerc sa fac o chestie noua .. sa fiu sincera cu mine ..
Incerc sa fac sa nu imi mai pese de tot ..
Incerc sa ii ajut pe altii .. dar nici pe mine nu ma pot ajuta ..
Incerc sa descopar lucruri noi ..
Incerc sa iubesc .. sa iubesc necunoscutul ..
Incerc sa fac lucrurile noi sa devina parte din mine ..
Incerc sa gandesc rational ..
Incerc sa nu devin nepasatoare fata de persoanele care ma iubesc ..
Incerc sa ma calmez .. dar nu pot ..
Incerc sa zambesc .. dar imi vine sa plang ..
Incerc sa imi doresc lucrurile pe care le pot avea ..
Incerc sa fac in asa fel incat sa fiu mereu mandra de mine ..
Incerc sa fiu mandra de mine ca persoana, ca prietena, ca fiica, ca sora de Tasha ..
Incerc sa ma abtin .. sa nu mai tip daca ma ciupeste ceva de fund in mare ..
Incerc sa imi strang bani .. sigur voi avea nevoie candva ..
Incerc sa ies de cateva ori pe zi cu Tasha ..
Incerc sa ma tin de promisiuni ..
Incerc sa nu mananc la 12 noaptea .. macar 11.59 ..
Incerc sa fiu un om frumos ..
Incerc sa ii conving pe ai mei sa imi ia o camera care sa imi placa ..
Incerc sa reusesc sa imi stapanesc anumite instincte ..
Incerc sa cer sfaturi inainte de o decizie importanta ..
Incerc sa iubesc orice chestie care misca ..
Incerc sa nu discriminez ..
Incerc sa nu judec o persoana dupa infatisare sau dupa prima intalnire ..
Incerc sa nu ma enervez atat de repede ..

Eu incerc ..

Dar nu mereu reusesc sa fac toate lucrurile astea .. sau si mai multe de atat. Pentru ca uneori chiar nu mai este loc de sfaturi sau vorbe dulci. Uneori.. daca ai ceva in cap, poate sa iti spuna prietenul tau cel mai bun de un milion de ori ca nu e bine ceea ce vrei sa faci .. atunci nu iti mai pasa. Acel lucru este tot ceea ce vrei. Si o sa il faci. Asta numai daca persoana de la capatul celalalt al firului nu o sa te ignore sau nu o sa te trateze prea urat incat sa iti pui sit u stop. Pentru ca e greu. E greu sa iei intotdeauna cele mai bune decizii. De obicei nu gandesti prea mult inainte sa faci un lucru, pentru ca e mai simplu asa.. pe moment..

Pe moment ..