Clipe.

Ah.. uneori imi doresc sa nu imi pese de nimic si de nimeni. Dar totusi imi pasa. Imi pasa si de o persoana pe care pana la urma nu o cunosc cu adevarat. Pentru ca asa sunt eu. Si asta e unul din momentele in care ma gandesc la toti si la toate si stiu ca daca as as incerca sa dorm, nu as putea. Sunt lucruri care ma framanta cu toate ca stiu ca nu ar trebui. Sunt lucruri care vreau sa capete forma, cu toate ca stiu ca m-ar afecta pe de o parte. Dar eu vreau aceste lucruri si nu e de condamnat. Stiu ca mi-ar parea rau si ca as suferi, dar nu imi pot opri gandurile. Trairile. Simtirile. Dorintele. Fac parte din mine si uneori... pun stapanire pe mine. Ratiunea nu mai domina in unele momente si alte sentimente ma acapareaza. Si nu imi pare rau. Sau imi pare. Pentru ca daca nu iese asa cu ma asteptam, ma trezesc la realitate si sunt marcata, suparata, trista. Dar imi trece, asta e tot ce am in gand, ca o sa imi treaca. Si pana la urma chiar imi trece. Nu cred ca e bine sa fii nici indiferent, sau sa arati indiferenta, iar sufletul tau sa fie gol. Pentru ca.. usor, usor.. te macina.