Sunt trista !!

Sa dea dracii. Unele lucruri chiar nu sunt corecte. Nu credeam asta pana acum ceva timp. Sau poate ca nu vroiam sa cred ca cred. Dar acum cred si cred ca cred si ma enervez. E de cacat sa vrei si sa nu ai. Si sa stii ca poti avea dar nu poti avea. E aiureaa !!! De ce se intampla asa? De ce?

Destul ca cine stie ce ajung sa zic.

Marea.

Iubesc marea. Sper ca si ea ma iubeste pe mine. Eu cred ca ea iubeste pe toata lumea. Si.. cum as putea sa nu o iubesc? Cand ea este atat de vie si de primitoare? Cred ca este unul dintre putinele lucruri (daca nu singurul) care nu te refuza niciodata. Dar ultima oara cand am imbratisat-o am avut impresia ca era destul de distanta.. Era rece, valurile ei erau puternice si din cauza curentului nici nu ma puteam tine bine in picioare. Mi s-a parut destul de agresiva, de parca ar fi fost suparata pe mine sau ar fi vrut sa imi spuna ceva. Probabil ca ii parea rau ca vara a trecut si lumea iar o va uita pentru o perioada lunga de timp. Si pana la urma.. cui nu i-ar parea? Este destul de dezamagitor sa fii in centru atentiei 3 luni si dupa sa te uite toata lumea.
Probabil ca daca as fi fost in locul ei as fi reactionat mult mai rau. Mi se pare de neimaginat sa fiu cea mai buna prietena pentru toata lumea din iunie pana in august si dupa.. la revedere.
Se intampla d-astea si in viata.

Nu mai am chef sa scriu ca mi-am luat un film naspa, poate continui alta data postarea.

Melodie.

O melodie de care am chef acum, astazi. E perfecta pentru mine acum. Ce frumos e sa gasesti lucruri care te reprezinta si te caracterizeaza in anumite momente :)

Cine sunt eu pentru tine?

Ma macina intrebarea asta de cateva zile. Mi-ar placea sa stiu parerea sincera a tuturor persoanelor pe care le cunosc. Sa stiu ce cred despre mine. Cine sunt eu pentru fiecare in parte. Dar mai ales pentru tine.
Unii imi spun ca gresesc, altii ma admira pentru faptul ca nu ma ascund si fac ce vreau. Dar.. de fapt ma ascund.. ma ascund de cate o persoana.. asa, pe rand. Depinde ce fac. Si pana la urma, ce daca? Mi-e imposibil sa fiu sincera mereu sau sa nu gresesc. Sa fiu corecta fata de toti in acelasi timp.. e cam complicat, nu crezi?
Fiecare e pe filmu` lui, dar imi plac filmele. Imi place sa aud versiunea ficaruia.
Nu imi lipseste curajul de a spune ce simt, dar imi lipseste curajul de a rani pe cineva, sau de a spune ceva care nu stiu cum ar face o persoana sa reactioneze. O sa lucrez la asta..
Vreau sa simt cum mi se opreste respiratia in prezenta lui, sa simt cum nu ma mai pot tine pe picioare, sa fie in gandul meu mereu, sa mi-l imaginez asa si asa si asa, sa ma mangaie subtil si sa mi se faca pielea de gaina. Dar sa stiu ca poate fi al meu..

Vreau sa fac dragoste si atat. Vreau sa simt respiratia necontrolata si dorinta arzatoare. Dar sa ramanem la stadiul de copii. Sa ne mangaiem ore in sir, iar in ciuda acestui lucru sa tremuram sub fiecare dintre acele mangaieri. Sa ne sarutam ca doi copii de zece ani si sa zambim fericiti. Sa fie acel gen de dragoste care sa te multumeasca, sa te faca foarte fericit doar daca te mangaie si te saruta suav. Sa ne descoperim treptat, sa nu ne oferim pe tava, sa ne iubim intens, la cote maxime. Sa nu stie toata lumea despre noi. Sa ni se faca dor unul de celalalt imediat ce ne-am dezlipit.

Imi cunosc greselile, dar nu imi pare rau de ele. Tu ma cunosti doar pe mine. Pe mine si dragostea mea!

E dubios. Din una in alta.

Fuck. Am atatea idei in cap.. vreau sa le astern, dar parca ma retine ceva. Simt ca m-as expune prea mult. Dar nu ma pot abitine. Probabil ca o voi da dintr-una in alta, dupa cum va puteti da seama si in titlu.

Simt chestii noi. Pun stapanire pe mine unele sentimente si senzatii de care nu am mai avut parte. Si imi place. Am nervi, da. Am nervi pentru ca am o frustrare de care sper sa scap. Da, prefer sa spun ca am o frustrare in locul faptului ca sunt frustrata. Dar asta nu prea conteaza. Mi-as descarca toti nervii pe care ii am. Mi i-as descarca pe tine. Dar nu asa cum poate crezi tu.. nu lovind, nu tipand, ci intr-un mod foarte sexual..

Am senzatia ca uneori imi lipseste ceva. Sau poate ca am ceva in plus. Nu stiu. Oricum nu stiu nici macar daca e de bine sau de rau. Tot ce stiu este ca toate lucruile pe care le-am facut pana acum ma fac sa fiu mandra de mine, nu dezamagita si nici regrete nu imi trezesc. Nu as schimba nimic, nici lucrurile facute pana acum si nici cele pe care urmeaza sa le fac. Atata timp cat am capul asta pe umeri, il folosesc. Gandesc! Si chiar daca gandesc intr-un mod in care nu i-ar place lui cutarescu, cutarescu putand fi oricine.. mama, tata, pritenul sau prietena, nu mi-ar pasa. Pana la urma e viata mea si mi-o traiesc asa cum vreau, chiar daca nu vreau cele mai ortodoxe lucruri din lume. Mi-ar placea macar prietenii sa ii fac sa nu mai regrete unele lucruri. Adica.. daca ti-a placut sa faci ceva, de ce sa iti para rau? Sau daca iti doresti in continuare, why not? Chestia asta probabil va ramane o enigma pentru mine mult timp..

Sunt o multime de amestecuri bizare care au facut cunostita cu mine pana acum.. gelozie, orgoliu, dragoste, pasiune, dorinta, dorinta si multa dorinta.

Ma gandesc constant la tine, te visez si nu vreau deloc sa fiu cerebrala in situatia asta.. nu ma supar daca aici sunt doar senzitiva. Pentru mine e ok. Nu mi-e frica, nu mi-e frica de nimic si sper ca nici tie. Sunt doar curioasa, dornica.

Ce ma enerveaza toate sentimentalismele. Ma rog.. mint, cred. Imi plac sentimentalismele si in mod ciudat, imi place sa plang. Imi place sa fiu pasionala, sa iubesc cu toata puterea mea, dar.. pana cand simt eu, dupa e mai mult nevoie. Cred. Whatever..
Ce vroiam sa scot in evidenta este faptul ca ma deranjeaza un lucru foarte tare. Am impresia ca barbatii si femeile sunt impartiti in doua mari categorii. Femeile. curve. Barbabii, escroci.
Ei bine.. stimabili domni, o femeie nu e curva daca vrea sa ajunga in patul vostru pentru a se simti bine. Daca ar fi asa.. voi ce ati mai fi? O curva, conform DEX-ului, este o femeie care duce o viata desfranata, un om ipocrit, josnic. Iar daca o "domnisoara" vrea sa mai incerce una si alta nu inseamna ca duce o viata desfranata. Ar fi cazul sa se renunte la conceptia asta, parerea mea este ca e una total eronata.
Iar noi, femeile avem impresia ca orice barbat care vrea sa ne scoata afara vrea sa profite de noi, sa ne foloseasca, sa ne.. futa pana la urma. Nu e chiar asa nici aici. Eu chiar cred ca barbatii sunt destul de sensibili in sufletul lor, trebuie doar sa te pricepi putin sa scoti ce e mai bun din ei.
Cum nu e de ajuns ca o femeie sa aiba vagin pentru a fi femeie, nici un penis nu il face barbat pe un barbat! Poate o sa vi se para un pleonasm, dar eu zic ca nu este.

Nu sunt prea idealista, nu visez sa vina un print pe cal alb la mine si sa ma ceara in casatorie la 26 de ani. Nu. Nu sunt nici cea mai rationala persoana, si nici cea mai sentimentala. Cunsider ca sunt o combinatie intre cele trei, una destul de buna.

Dragostea.. dragostea e importanta, e foarte importanta. Sunt dependenta de ea. Fiecare bucatica din mine isi doreste sa fie dominata de dragoste. Iubim, facem cele mai nebunesti lucruri, gresim, plangem, zambim, renuntam la unele lucruri care inainte faceau parte din noi, aducem in viata noastra lucruri pe care nici nu le bagasem in seama inainte, totul numai din dragoste. Dar dragostea mai si dispare la un momentdat. Eu cred in dragoste pentru totdeauna. Dar nu in acea dragoste fata de un barbat. Dragoste pentru totdeauna voi avea doar pentru parintii mei. Atat! Sau cel putin asta cred acum, poate imi voi schimba parerea, cine stie?! Ideea e ca nu totul e asa de simplu, gata, te iubesc pentru totdeauna, ia-ma! Pentru mine nu e asa. Iar lucrul care pare mai simplu este varsta acum, dar voi imbatrani si eu. Acum iubesti pe cineva si maine pe altcineva {ma rog, am exagerat, nu vreau sa ajung in halul ala}, dar ajungi la 30-40 de ani si e cam aiurea sa schimbi asa barbatii. Dragostea se consuma, trece, nu mai apreciem, nu mai respectam, nu mai ne dorim pana la urma. Si nu e de parut rau. Daca ai impartit lucruri frumoase cu cineva si iti raman amintiri pentru totdeauna, de ce sa iti para rau?
Nu se compara o relatie cu cealalta, nu se compara o femeie cu cealalta si nici un barbat cu altul, bineinteles. Pentru ca ceva ce pentru tine poate ca e un progres, pentru altul este un regres. Nu e ok sa rupi o relatie si sa te intorci la ea, pentru ca.. aici se potrivesc doua vorbe. "Totul se iarta, nimic nu se uita" si "ata odata rupta si reinodata nu mai este la fel de rezistenta".

Un cuplu trebuie sa indeplineasca multe lucruri.. sa existe sentimente sincere, sa socialize, sa se potriveasca spiritual si sexual, sa fie incredere intre cei doi. Si de multe ori e foarte greu sa gasesti toate lucrurile astea.

Destul cu postul asta.. mi-e foame. Alte sentimentaliste, putin mai tarziu. :)

Nu am putere.

Am nevoie. Da, eu mereu am nevoie. E greu, e al dracu de greu sa fii tu in orice moment al vietii. Fac lucruri de cacat. Dar nu imi pare rau. Pentru ca am invatat sa nu ma uit in urma cu durere si nici sa fiu curioasa de ce urmeaza. Doar sa traiesc in prezent. Cu toate ca s-ar putea sa mint. Nu mereu fac asa. Uneori am nevoie doar de amintiri. Alteori, ma gandesc doar la viitor. Dar intotdeauna sufar. De cele mai multe ori, in tacere. Pentru ca nu vreau sa stie toata lumea ce simt. Vreau doar sa ma vindec, sa ma vindec de ranile sufletului.
De cele mai multe ori, nu regret. Pentru ca daca fac unele lucruri cu buna stiinta, e clar ca atunci, in acele momente, le fac pentru ca mi le doresc, pentru ca ravnesc la ele de ceva timp, pentru ca vreau sa mi se intample, sa faca parte din mine, din cufarul meu de amintiri. Poate ca multi nu ma inteleg cand par indiferenta, cand arat nepasare sau indiferenta, cand nu regret. Poate ei cred ca nu am suflet. Dar nu, am prea multe sentimente. Imi pasa prea mult. Ma atasez prea repede. Nu e bine, stiu. Deja am sintit-o pe pielea mea, dar mi-o asum, prefer sa fiu asa, decat o stana de piatra. Nu imi pare rau de nici un lucru pe care l-am facut pana acum, pentru ca stiu ca am vrut sa il fac.
Nu pot sa trec peste toate lucrurile care mi se intampla, am nevoie de dragoste, de dragostea celor apropiati. Nu pot fara. Am nevoie de dragostea parintilor mei, de a prietenilor. Si mai am nevoie de Suzy.. Dar nu se poate. Nu putem avea totul. E trist, tristul adevar. Sunt momente in care simt ca doar ea m-ar putea ajuta.. si ma ajuta, spiritual. Dar e nevoie de mai mult.
Nu as putea rezista fara prieteni, fara dragostea lor, fara sfaturi, o vorba buna, o imbratisare la momentul potrivit sau un sarut parintesc pe frunte.

Unsprezece minute.

Citate din "unsprezece minute". Citate care imi plac.

“Din jurnalul Mariei, cînd avea şaptesprezece ani:
Scopul meu este să înţeleg dragostea. Ştiu că eram vie cînd am iubit şi mai ştiu că tot ce am acum, oricît ar părea de interesant, nu mă entuziasmează.
Dragostea însă e teribilă: le-am văzut pe prietenele mele suferind şi nu vreau să mi se-ntîmple şi mie aşa ceva. Ele, care înainte rîdeau de inocenţa mea, acum mă întreabă cum de reuşesc să-i domin atît de bine pe bărbaţi. Surîd şi tac, pentru că ştiu că remediul este mai rău decît durerea: pur şi simplu nu mă îndrăgostesc. Pe zi ce trece, văd şi mai limpede că bărbaţii sînt fragili, inconstanţi, nesiguri, surprinzători… pînă şi unii taţi ai acestor prietene mi-au făcut propuneri, am refuzat. Înainte eram şocată, acum cred că totul ţine de natura masculină.
Deşi scopul meu e să înţeleg dragostea, deşi sufăr din cauza persoanelor cărora mi-am încredinţat inima, văd că cei care mi-au atins sufletul n-au reuşit să-mi trezească trupul, iar cei care mi-au mîngîiat trupul n-au reuşit să-mi atingă sufletul.”

“Totul îmi spune că sînt gata să iau o hotărîre greşită, dar greşelile sînt un mod de a acţiona. Ce vrea lumea de la mine? Să nu-mi asum nici un risc? Să mă-ntorc de unde am venit, fără curajul de-a zice „da” vieţii?”
“Pot alege între a fi o victimă a lumii sau o aventu¬rieră în căutarea comorii sale. Totul ţine de felul cum îmi voi privi viaţa.”

“Bărbaţii sînt foarte ciudaţi, şi eu nu vorbesc de aceia pe care i-am văzut pînă acum la Copacabana, ci de toţi pe care i-am cunoscut pînă azi. Pot să bată, pot să strige, pot să ameninţe, dar mor de frica femeii. Poate nu de frica celei cu care se vor căsători, dar totdeauna există una care îi sperie şi-i supune tuturor capriciilor sale. Chiar dacă e propria lor mamă.”
“În dragoste, nimeni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e răspunzător pentru ceea ce simte şi nu putem da vina pe altul pentru asta.
M-am mai simţit rănită cînd i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sînt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni.
Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.”
“Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi — fără excepţie — au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, pînă ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întîlniri; da, există un fir.
Şi atunci trupurile noastre învaţă să vorbească limba sufletului, asta se numeşte sex, asta îi pot da eu bărbatului care mi-a redat sufletul, deşi el îi ignoră total însemnătatea în viaţa mea. “
“- Şi mai aflaţi că sînteţi un pictor care nu-şi înţelege modelele. Poate că chimistul care sade acolo, cu gîndurile aiurea, adormit, o fi în realitate un feroviar. Şi toate celelalte persoane din tabloul dumneavoastră or fi doar ceea ce nu sînt. De n-ar fi aşa, n-aţi spune niciodată că puteţi vedea o „lumină specială” într-o femeie care, aşa cum v-aţi dat seama în timp ce pictaţi, NU E ALTCEVA DECÎT O PROSTITUATĂ!”
“Cînd un patron îşi umileşte un angajat sau un bărbat îşi umileşte nevasta nu este vorba decît de un laş sau de cineva care se răzbună pe viaţă, sînt inşi care niciodată n-au îndrăznit să-şi scruteze adîncul sufletului, niciodată n-au căutat să ştie de unde vine do¬rinţa de a da drumul fiarei sălbatice, de a înţelege că sexul, durerea, dragostea sînt experienţe limită ale omului.
Şi numai cine cunoaşte frontierele acelea cunoaşte viaţa; restul e doar trecere a timpului, repetare a unei sarcini monotone, îmbătrînire şi moarte fără a fi ştiut cu adevărat ce se întîmplă aici.”
“Îl ruga să o atingă cu blîndeţe, desfăcea picioarele, se masturba în faţa lui, pronunţa fraze romantice şi vulgare ca şi cum ar fi fost totuna, avea mai multe orgasme, îi trezea pe vecini, trezea lumea întreagă cu strigătele ei. Acolo era bărbatul ei, care dăruia plăcere şi bucurie, cu care putea fi cea care era, putea să vorbească despre problemele ei sexuale, să-i po¬vestească ce mult i-ar plăcea să rămînă cu el tot res¬tul nopţii, al săptămînii, al vieţii.
Sudoarea începu să se prelingă de pe frunţile amîn¬durora. Din cauza şemineului aprins, îşi spuneau unul altuia în gînd. Dar atît bărbatul, cît şi femeia din li¬vingul acela îşi atinseseră limita, îşi folosiseră întreaga imaginaţie, trăiseră împreună o veşnicie de clipe încîntătoare. Trebuiau să se oprească. Un pas mai mult, şi magia aceea ar fi fost destrămată de realitate.”
“Cine iubeşte nu depin¬de de actul sexual ca să se simtă bine. Două persoane care sînt împreună şi se iubesc mult trebuie să-şi potrivească arătătoarele, cu răbdare şi perseverenţă, cu jocuri şi reprezentaţii „teatrale”, pînă cînd înţeleg că a face dragoste este mult mai mult decît o întîlnire; e o „îmbrăţişare” a organelor genitale.”
“Cînd nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Cînd am încetat a fi cine eram, m-am găsit pe mine însămi.
Cînd am cunoscut umilinţa şi supunerea totală, am devenit liberă. Nu ştiu dacă sînt bolnavă, dacă to¬tul n-a fost decît un vis sau dacă se va întîmpla o sin¬gură dată. [...] Sexul este arta de a controla lipsa de control.”
“… dar EU URĂSC CEEA CE FAC. Îmi distruge sufletul, făcîndu-mă să pierd contactul cu mine însămi, învăţîndu-mă că durerea este o recompensă, că banii pot cumpăra orice şi justifica orice.
Nimeni nu e fericit în jurul meu; clienţii ştiu că trebuie să plătească pentru ceea ce ar trebui să aibă gratis, şi asta e deprimant. Femeile ştiu că trebuie să vîndă ceea ce ar prefera să dăruiască doar din plăcere şi afecţiune, şi asta e distructiv.”
” Copacabana, accepţi un drink, dans, ce crezi despre Brazilia, hotel, plată anticipată, conversaţie şi priceperea de a atinge punctele sensibile — atît ale trupului, cît şi ale sufletului, mai cu seamă ale sufletului —, ajutor în problemele intime, din care unsprezece minute vor fi cheltuite cu desfăcutul picioarelor, strînsul picioarelor, gemetele simulate de plăcere. “
“Am îngenuncheat, l-am dezbrăcat şi am văzut că sexul lui era acolo, adormit, fără să reacţioneze. Asta nu părea să-l deranjeze, iar eu i-am sărutat partea interioară a picioarelor, începînd de jos. Sexul a prins să reacţioneze lent şi l-am atins, apoi i l-am luat în gură şi — fără grabă, fără ca el să poată interpreta asta ca „hai, pregăteşte-te de acţiune!” — i l-am sărutat cu afecţiunea cuiva care nu aşteaptă nimic şi, tocmai de aceea, am obţinut totul. Am văzut că se excita şi a în¬ceput să-mi atingă sfîrcurile sinilor, într-o mişcare de rotire, ca în noaptea aceea de întuneric total, trezindu-mi dorinţa de a i-l simţi din nou între picioare sau în gură sau ca şi cum aş fi dorit să mă posede.
El nu-mi scoase pardesiul; mă făcu să mă aplec peste masă, cu picioarele încă atingînd pardoseala. M-a pă¬truns lent, de astă dată fără nelinişte, fără teama de a mă pierde — căci în definitiv şi el înţelesese că totul era un vis şi avea să rămînă permanent ca un vis, niciodată ca realitate.
În timp ce-i simţeam sexul în mine, îi simţeam şi mîna pe sîni, pe fese, atingîndu-mă cum doar o femeie ştie să o facă. Am înţeles atunci că eram făcuţi unul pentru altul, pentru că el reuşea să fie femeie ca acum, iar eu reuşeam să fiu bărbat ca atunci cînd conversam sau ne iniţiam reciproc în întîlnirea celor două suflete pierdute, a celor două fragmente care lipseau ca să reîntregească universul.”
“Arta iubirii e ca pictura ta, necesită tehnică, răbdare şi mai ales practică în cadrul cuplului. Necesită îndrăzneală, trebuie să mergi dincolo de ceea ce s-au obişnuit oamenii să numească „a face dragoste”.”