Iubesc marea. Sper ca si ea ma iubeste pe mine. Eu cred ca ea iubeste pe toata lumea. Si.. cum as putea sa nu o iubesc? Cand ea este atat de vie si de primitoare? Cred ca este unul dintre putinele lucruri (daca nu singurul) care nu te refuza niciodata. Dar ultima oara cand am imbratisat-o am avut impresia ca era destul de distanta.. Era rece, valurile ei erau puternice si din cauza curentului nici nu ma puteam tine bine in picioare. Mi s-a parut destul de agresiva, de parca ar fi fost suparata pe mine sau ar fi vrut sa imi spuna ceva. Probabil ca ii parea rau ca vara a trecut si lumea iar o va uita pentru o perioada lunga de timp. Si pana la urma.. cui nu i-ar parea? Este destul de dezamagitor sa fii in centru atentiei 3 luni si dupa sa te uite toata lumea.
Probabil ca daca as fi fost in locul ei as fi reactionat mult mai rau. Mi se pare de neimaginat sa fiu cea mai buna prietena pentru toata lumea din iunie pana in august si dupa.. la revedere.
Se intampla d-astea si in viata.
Nu mai am chef sa scriu ca mi-am luat un film naspa, poate continui alta data postarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu