Da.. nu stiu cand, dar a trecut un an. A trecut un an de cand nu o mai am pe micuta mea. Micuta mea care a fost langa mine de la 3 ani si o luna pana acum un an pe 12 septembrie 2009... pe la ora 13...
A fost greu, e greu si acum, dar toate vin si trec. M-a tot bantuit vorba asta zilele astea.
Am spus ca nu imi voi mai lua alta catelusa, dar nu am putut fara. Imi era si mai greu. Niciodata nu o va inlocui, nu va fi nici macar pe aproape, dar e mai bine asa...
Ma gandesc la ea in fiecare zi, cred. Iar daca au fost zile in care sa nu ma fi gandit... au fost putine. Imi e dor de ea, imi doresc sa o mai pot imbratisa macar o data. Sa mai simt macar o data cat de mult ma iubeste...
Niciodata nu o sa uit cum venea la mine de fiecare data cand ma vedea suparata sau plangand.
Venea... se aseza langa mine, iar cateodata ii curgea si ei o lacrima.
Cum sa o uit? Cum sa nu o iubesc in continuare?
Foarte tare ca ai scris aici ce simti in legatura cu ce s-a intamplat anul trecut pe 12 septembrie, cred ca e un pas important ca poti sa vorbesti si sa le arati celorlalti ce s-a intamplat, poti sa arati ca te-a durut si inca te doare, iar asta e bine.
RăspundețiȘtergereDa, cred ca e un pas. Stiu ca atunci nu am spus nimanui. Stiau doar foarte putine persoane ce se intampla.
RăspundețiȘtergere