Zodia indragostitilor.

Citate. :D Pentru ca mi-a placut mult cartea.

e urat cand obiectele dureaza mai mult decat persoanele.
stii sa spui cata dragoste ai in tine? un kil? un litru? nu stii, nu ?
inventeaza ceea ce nu exista. pentru ca ceea ce exista apartine tuturor.
povestile sunt ca oamenii. nu sunt facute sa traiasca singure.
doar dragostea, doar pe aceea o consuma ca pe servetele: folosesti si arunci.
dar din cand in cand ma satur sa imbrac pielea asta uzata, care apartine altora, care nu e masura mea.
asta-i partea urata cu inimile frante: ca nu poti sa torni apa distilata si sa sufli ca sa se cicatrizeze.
anumite iubiri, cele gresite, sunt la fel ca tigarile: e mai bine sa te lasi.

as vrea o lume mai docila, care nu-ti scapa din lesa si nu te taraste unde vrea ea. o lume mica, pe care sa o bagi in buzunar, ca pe un breloc. si un cer atent, care sa nu te uite. si ma gandesc ca viata ar fi frumoasa daca ar fi ca o clatita, pe care o poti umple cu ce vrei. vrei alune? si pun alune. vrei nuca de cocos? si pun nuca de cocos. dar viata e o mancare semipreparata, cineva a ales gusturile in locul tau. si tu ce poti face? nimic, "ori te pleci, ori de rupi". eu nu vreau sa ma mai supun, am chef de revolutie. o sa-mi suflec manecile si o sa ma apuc sa plamadesc lumea. o sa meargatotul ca uns. si eu n-o sa-mi mai petrec noptile privind acest tavan. de cate ori nu mi-a tinut companie... cate vise am agatat de el... stau acolo, atarnate, asteapta sa le culeaga cineva. si eu nu stiu in cat timp se coc. maslinele se culeg in noiembrie, strugurii in septembrie. si visele mele? nu stiu. poate am semanat gresit, poate nu au avut destul soare, dar e atata timp de cand astept si nu creste nimic. copacul viselor mele nu vrea sa dea roade.

daca timpul fuge, noi ne infigem picioarele in pamant.

ne prefacem, in realitate amintirile dorm inauntrul nostru. preferam sa nu le trezim: amintirile sunt la fel ca bebelusii, trebuie sa pasesti incet... cand se trezesc e greu sa-i mai adormi la loc. sstt... e mai bine sa mergi pe varfuri.

pentru ca viata e la fel ca urcatul pe munte: nu trebuie sa te uiti inapoi, riti sa te ia ameteala.
e boala amintirilor.