Esti las.

Da.. chiar esti. Mi-am dat seama de mult. Dar cred ca am incercat doar sa trec peste.. sau ma minteam. Iar.
Nu mi-am dat seama inca daca esti las in tot ceea ce faci.. cu toate ca sper sa nu fie asa, dar in legatura cu mine esti foarte las. Poate ca tie iti place, poate din cauza faptului ca pentru tine e de ajuns.
Ei bine.. ar fi trebuit sa iti dai seama ca pentru mine nu este. Eu vreau tot. Nu imi place sa am lucrurile pe sfert, pe jumatate. Chiar nu. Prefer sa nu mai am nimic.
Acum iti dai seama.. da, eu vreau totul sa nimic.
Poate ca si tu ti-ai dat seama de asta mai de mult, dar ai vrut sa ramana asa.

Nu stiu, poate o sa imi fie dor. Sau poate nu. Acum ceva timp nu mi-a fost dor, sper ca nici acum. Imi place senzatia aia de dor, dar atunci cand incepe sa macine.. nu mai e frumos.
Ar trebui sa ma intreb: Are de ce sa imi fie dor?
Si uite ca m-am intrebat, dar nu am gasit raspuns.
Da, ma gandesc la tine, imi pun intrebari, nu primesc raspunsuri, sufar, sper, renunt, ma doare-n cot, simt indiferenta, dupa dor, speranta si sunt nervoasa pe tine. Dar nu vreau sa iti mai spun.
Oare tu te gandesti la aceste lucruri? Te intrebi si tu "Cum ar fi fost daca..?" Pentru ca eu ma intreb si cred ca ar fi fost frumos.

Dar ti-a fost frica.