much better

.. avand in vedere ca am trecut peste perioada aia super dubioasa (nu, nu e vorba de menstruatie) in care, daca stau sa ma gandesc, nici eu nu ma mai inteleg acum, ma simt mult mai bine. ma simt bine stiind ca nu imi mai pasa si ca de fapt.. ma doare undeva.
m-am pus in postura aia si mi-am dat seama ca.. desi am o parte din vina, nu as fi putut face ce a facut persoana respectiva.

haha, tinand cont si de cel mai stupid lucru pe care l-am facut in ultimul timp (gen ieri) , ma simt si mai bine. cui ii pasa ca a fost ceva stupid? a fost maaaaaagiiiiic.

chiar aaam nevoie de o vacanta, dar nu de 2 saptamani afurisite.. mai mult.
si vreau sa fie vara, sa fie soare, mult nisip.. sa fiu la mare si sa staaaaaau toata ziua sa ma bronzez. aha, asta vreau.

• ma intorc la "Suflete pereche" si apropo de asta, ma bucur ca pana la urma fiecare a avut un final fericit.:)

got you..

"Te-am prins… Esti al meu pentru restul zilei, saptamanii, lunii, anului, vietii. Ai ghicit cine sunt ? Cateodata cred ca da. Cand te uiti prin multime, simt ca ochii tai se uita la mine. Ti-e frica sa vii la mine sa imi spui ce simti ? Vreau sa gem si sa ma tavalesc cu tine si vreau sa ajung la buzele tale sa le sarut si sa te strang la piept si sa iti spun ca te iubesc, ca te iubesc, ca te iubesc, ca te iubesc, ca te iubesc in timp ce ma dezbrac. Te vreau asa de tare incat mi-e rau. Vreau sa le omor pe toate fetele urate cu care esti. Chiar iti plac fetele plictisitoare, naive, calculate sau esti cu ele doar pentru sex ? Semintele dragostei au prins radacini si daca nu le ardem impreuna, atunci le voi arde singura."

Gabriel Garcia Marquez

Singurele Fecioare care au mai rămas pe lume sunteţi voi, cei născuţi în august.

• Memoria inimii elimină răul şi amplifică binele şi datorită acestui truc putem îndura greutăţile trecutului.

• A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoşteam vicleşugurile seducţiei şi veşnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preţ decât după farmecele lor, şi făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcaţi, de cele mai multe ori, şi întotdeauna pe întuneric, pentru a ne închipui că suntem mai buni. În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite fără îmboldirea dorinţei sau opreliştile pudorii.

• Dragostea adevărată este o limbă pe care surzii o pot auzi şi orbii o pot vedea.

• În fiecare minut în care închid ochii, pierd 60 de secunde de lumină.

• Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.

• Dragostea este la fel de importantă precum mâncarea. Dar nu hrăneşte.

• Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.

i can`t.

Draga Cititorule,

Buna. Sunt o adolescenta debusolata care iti cere niste sfaturi. Am cateva nelamuriri in legatura cu existenta mea in perioada asta si m-am gandit ca m-ai putea ajuta. Da, chiar tu. Nu mai conteaza daca esti tu sau tu. Nu mai imi pasa din partea cui vine acest ajutor. E oare un semn de disperare?
Stii vreo solutie pentru a nu ma mai simti rau?






Vreau sa iti povestesc despre un el pentru inceput, dar nu te ingrijora, nu ma preocupa atat de mult incat sa iti umplu capul cu informatii legate de acest individ. Dar am sa iti cer permisiunea de a ma adresa direct lui... poate se va interesa de mine ca de obicei, intr-un mod indirect.

Dragule, nu merge treaba asa. Intelege, vei ajunge doar sa regreti dupa un anumit timp. Dar asta ar insemna sa ma contrazic. Tocmai eu spuneam ca trebuie sa facem doar ceea ce ne place pe moment, chiar daca ne gandim ca ne-ar parea rau dupa. Si da, chiar daca pare aiurea, asta cred eu ca e mai bine pentru mine.

Imi pare rau pentru unele lucruri pe care le-am facut in trecut, dar imi pare bine ca am avut curajul de a le face. In orice caz, nimic nu are legatura cu tine. Pentru ca te porti prosteste. Nu de comportamentul asta al tau m-am indragostit. Asa e, ai citit bine, cred ca am fost indragostita de tine. Te indragostesti repede de un om, in ciuda oricarui lucru. Asa cred, pentru ca nu mi-a mai pasat de nimic atunci. Eram o alta eu, mai curajoasa. Dar a trecut. Poate e mai bine. Poate nu.

Cred ca ar fi fost bine sa avem o sansa. Dar nu cumva am avut? da, am avut... dar nu am profitat de ea. Acum... singurul lucru care ma mai macina este... totul. Amintirea, trecutul, prezentul, viitorul.

Amintirea lucrurilor facute impreuna sigur te macina si pe tine, trecutul nu este asa o mare problema.
Prezentul, ha.. prezentul tau si prezentul meu. Cred ca iti pasa destul incat sa iti pierzi macar cateva minute pe zi gandindu-te la asta, nu? Iar despre viitor.. da, sunt curioasa ce se va intampla. Cu tine, cu mine, poate.. cu noi?
Poate in viitor vom avea o alta sansa, una de care sa profitam. Macar vom sti ca nu vom regreta faptul ca nu am incercat.

Sa stii dragule, si tu, cititorule ca oricata forta interioara as avea, orice lucru ma afecteaza. Dau importanta oricarui lucru minor, iar de cele mai multe ori, nici prietenii mei nu stiu asta, nici tu, dragule, nu ai stiut asta. Nici mama poate ca nu stie ca atunci cand ea crede ca nu imi pasa nici macar un pic, eu de fapt ma intorc cu spatele si plang, si sufar, si ma doare mai tare ca atunci cand o arat. Atunci toata lumea crede ca pot sa ma descurc cu foarte multa usurinta, cand ei cred ca sunt calma intr-o situatie critica doar pentru ca eu rad, ei bine, asta sunt eu. Rad cand ar trebui sa plang, dar asa ma exteriorizez, nu este un ras de fericire, idiotilor!
Si nu imi place sa fac ceea ce face toata lumea, ceea ce vrea toata lumea sa fac, e de rau? O sa imi ofer sigura raspuns la intrebarea asta: NU, nu e de rau.





Cititorule, ce pot sa fac? Ma preocupa lucuri care se presupune ca nici nu ar trebui sa imi treaca prin cap. Putine persoane stiu de existenta lor. Si m-am saturat. M-am saturat sa tot povestesc si sa primesc aceleasi sfaturi pe care le stiu deja, le simt in interiorul meu, dar nu le iau in seara.
De-aia am apelat la tine, poate tu stii mai multe lucruri.
Imi pierd nivelul de concentrare exact atunci cand nu trebuie.
Ma gandesc des la el. Sunt geloasa fara motiv. Nu este prioritatea mea, poate niciodata nu va mai fi. Suntem niste straini. Nu ne vorbim. Dar gandul meu sta atat de mult timp la el.
Vreau sa stiu daca si el isi mai petrece timp gandindu-se la mine. Poti sa imi faci rost de informatia asta? Cred ca mi-ar fi de ajutor. Sau poate doar m-ar face sa ma gandesc si mai mult la el.

Nu pot sa mai gresesc o data. Impropriu spus greseala din perspectiva mea, pentru ca mie mi s-a parut ca a fost altceva. Altii.. poate asa o catalogheaza, ca pe o greseala.
Nu vreau sa mai repet felul acesta de experienta alaturi de tine pentru ca pui stapanire pe gandurile mele si nu ma pot lasa manipulata de acest el.





Tu, acest "el", stii foarte bine ca nu sunt genul care sa ia decizii nechibzuite, de cele mai multe ori ma bazez pe fapte si nu tin cont de prima impresie. Dar asta se poate schimba oricand, difera doar persoana sau motivul din care este in vizorul meu.

Iti multumesc, cititorule.
Anonima, 18 ani.

hahaha

this is so fucking real.<3

then... tell me

do you know?

me want that

cine nu si-ar dori un dormitor asa colorat si dragut si dezordonat si atat de de de de de girlie ?!




cine nu si-ar dori niste unghiute asa cuuute? ^_^




vreaau niste porcusori asa draguti care sa ramana miucuuuti si dragalasi.<3

One Tree Hill.

"Baietii nu sunt atat de greu de inteles. Le place sexul si pokerul. Eu as alege sexul, dar iti sugerez sa mergi pe mana pokerului."
"Baietii urasc sa piarda bani mai mult decat le place sexul si pokerul."

Brooke.

Marian Keyes.

"It was ironic, really - you want to die because you can't be bothered to go on living - but then you're expected to get all energetic and move furniture and stand on chairs and hoist ropes and do complicated knots and attach things to other things and kick stools from under you and mess around with hot baths and razor blades and extension cords and electrical appliances and weedkiller. Suicide was a complicated, demanding business, often involving visits to hardware shops.

And if you've managed to drag yourself from the bed and go down the road to the garden center or the drug store, by then the worst is over. At that point you might as well just go to work."
— Marian Keyes - Lucy Sullivan is getting married.

20 things girls want guys to know.

don`t forget

• E.B. White - Charlotte`s Web
• Mathias Malzieus - Mecanica inimii
• Mircea Cartarescu - Nostalgia
• Gabriel Garcia Marquez - Povestea tarfelor mele triste
• Ioana Bradea - Bagau
• Marian Keyes - Lucy Sullivan se marita
  
• Anna Gavalda - Impreuna
• Anna Gavalda - O iubeam
• Anna Gavalda - As vrea sa ma astepte si pe mine cineva
• Caprice Crane - Sunt aiurita si se ia
• Gabriel Garcia Marquez - Love In The Time Of Cholera
• Dan Brown - Fortareata digitala
• Dan Brown - Conspiratia
• Dan Brown - Simbolul pierdut
• Camilla Baresani - Iubire la imperfect
• John Fowles - Colectionarul
  
• Cecilia Ahern - Multumesc pentru amintiri

What the fuck?

- E un tip mult mai mare decat tine. Poate un profesor din facultate, cu foarte multi bani.
- Dar eu nu vreau asta !!
- El se va indragosti de tine, are foarte multi bani.
- Nu mai intereseaza asta. Nu imi doresc un barbat cu bani si atat.
- S-ar putea sa fie dupa o despartire... divort sau i-a murit sotia.
- Esti nebuna, femeie?! Eu nu o sa am parte de asa ceva!
- Vei avea tot ceea ce isi poate dori o femeie daca il vrei si tu...
- MmmmmNU !?! Mai bine stau singura decat cu un mos cu bani!
- Dar...
- Fara nici o indoiala. Aberezi! E unul din lucrurile notate cu un mare "NU". Clar!
- Gandeste-te ca poate va muri si iti va lasa mostenire mare.
- Ai de gand sa te trezesti? Mai bine stau singura, traind de pe o zi pe alta.

enough

*straight face*

E bine asa, dar vreau altfel.

Îmi este atat de bine acum... în noii mei pantaloni super pufosi si caldurosi. Dar uneori nu suport frigul din perioada asta, un aer rece, uscat, fara nici un inteles... pentru mine. Eu vreau sa fie canicula sau zăpadă. Acum nu e nici una, nici alta. Sa vină mai repede zapada, sa plece si sa vină vara, cu minunata ei vacanţa... valurile spumoase ce implica atatea lucruri. Nisip, prieteni, băutură, ţigări, muzica, răsărit, muult soare, timp liber, lenevit, băieţi... ce poate fi mai frumos?

Niciodata nu pot fi multumita si uneori ma enervează lucrul asta. Sunt întotdeauna stresata cu şcoală, conştientă fiind ca stresandu-ma inutil, nu voi mai avea suficient timp pentru invatat.
Acum ceva timp eram ferm convinsa de faptul ca vreau ceva, tocmai pentru ca nu puteam avea în acel moment. Acum am, da, sunt fericită, dar nu e aceeaşi senzatie. Oricum, e bine.







Sunt foarte confuză în legătură cu tot ceea ce înseamnă viaţa pentru mine în perioada asta. Mi-e teama, mi-e scarba, mi-e dor, mi-e greaţă, mi-e indiferent, mi-e ciuda... Mă încearcă atatea sentimente.... legate de cine?

Mi-e dor de momentele în care totul era atat de clar. Era doar Alb si Negru. Acum totul s-a schimbat. Sunt prea multe decizii de luat, prea multe responsabilităţi de asumat, prea multe lucruri pe care imi doresc sa le fac. Dar merită atata sacrificiu din partea mea?

Eu merit?

E al dracu de greu sa poţi gandi la rece în orice situaţie, sa poţi lua fiecare decizie cu certitudinea ca nu îţi va părea rău nici deloc, ca nu îţi va trece nici o fracţiune de secundă prin cap faptul ca poate era mai bine sa nu faci asta, sa o laşi asa... ca trecea si de la sine. Si e frustrant. Acum nu prea mult timp eram ferm convinsa de faptul ca nu îmi va părea rău niciodată de acţiunile mele. Nu pe moment, pe viitor. Dar m-am înşelat, sau poate nu. Nici eu nu ştiu. Am doar unele momente în care sunt atat de obiectiva cu mine, incat îmi provoc repulsie fata de propria persoana, poate e bine uneori sa ni se intample si asa.

Cert e ca nu vreau sa te mai visez.
Doua seri la rand imi ajung.

Dan Brown.

Pentru ca tot ma pregatesc acum sa citesc ultimele 30 de pagini din "Ingeri si Demoni" de Dan Brown, m-am gandit sa pun 3-4 citate care imi plac.


"Ştiinţa îmi spune că Dumnezeu trebuie să existe. Mintea îmi spune că niciodată n-am să-L pot înţelege. Dar inima îmi spune că nici nu trebuie s-o fac." - Ingeri si demoni.

"Sufletul tânjeşte să creadă... dar intelectul refuză să-i dea voie." - Simbolul pierdut.
"Faptul că o idee este acceptată de un număr mare de oameni nu constituie o dovadă a validităţii ei." - Simbolul pierdut.

"Aceasta este definitia credintei: acceptarea a ceea ce noi ne imaginam ca este adevarat, dar care nu poate fi dovedit."

at least ...

Mi-e greu... mi-e greu sa uit, sa trec peste tot. Mi-e greu si sa arat ca nu imi pasa si imi e imposibila adevarata nepasare. Nu stiu daca si tie iti este la fel... Imi pasa, iar daca voi credeti ca nu e asa, inseamna ca imi pot ascunde foarte bine sentimentele. Intr-un fel imi pare bine, pe de alta parte... nu, pentru ca imi e dor cu adevarat. Mi-e dor de trecut, de tine, de voi, de noi, de tot ceea ce faceam impreuna, dar acum am ramas doar cu ele, cu amintirile mele. Se spune ca nu este bine sa ne pierdem timpul gandindu-ne la trecut pentru ca avem destul timp pentru asta la batranete, dar ce pot sa fac? Ce altceva pot sa fac?

Gandurile mele se bat intre ele, se contrazic. Nu mai stiu cine sunt cu adevarat. Acum o ora vroiam trecutul sa se transforme in prezent, acum vreau altceva, ceva nou, diferit.



cause now.. you can buy me with a coffee
i`m so cheap..

Vreau sa va pot avea din nou langa mine, sa putem glumi, zambi, plange, plictisi impreuna.
Imi spui ca nu se mai poate?
Ca totul s-a terminat?
Nu iti mai pasa?

Haide macar sa fumam un pachet de tigari impreuna, macar atat.

Ma contrazic.

Da, am ajuns si in situatia in care sa ma contrazic. Spuneam acum nu prea mult timp ca e imposibil sa zici ca iti pare rau ca ai facut ceva, ceva care atunci te facea sa te simti bine, fericit, implinit.
Dar uite... mai devreme sau mai tarziu, am realizat ca e posibil. Imi pare rau de tot ceea ce am facut cu tine, pentru tine, de tot imi pare rau. Si e de cacat. Te urasc pentru asta, esti dezgustator! Te urasc pentru ca esti atat de prost si pentru ca din cauza ta, din cauza ca ma gandesc la tine, stau de 4 ore la birou. Stau si atat. Nu am invatat, nu am scris... it`s all your fault.
ok.. and mine too.





gata.. m-am descarcat.

Convorbiri cu Octavian Paler - Daniel Cristea-Enache

"Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.


Da, am avut timp pentru multe. Inclusiv sa fiu altul decat cel care am vrut sa fiu. Am avut timp sa fiu egoist si superficial, am avut timp sa fac din regrete o boala incurabila. Am avut timp sa descopar ca lumea in care mi-as fi dorit sa traiesc, fara sa fiu sigur ca exista vreuna cu care as fi fost compatibil."

something

La inceput erau un "el" si o "ea". Treptat, au aflat cate ceva unul despre celalalt, au devenit prieteni, dar... fara sa isi dea seama, se placeau. Ceva era intre ei, insa nu vroiau sa accepte lucrul acesta, il negau. Din cauza faptului ca sentimentele incepusera sa creasca, ea a decis ca este cazul sa se obisnuiasca cu ideea ca nu poti alege pe cine iubesti, ci dragostea te alege pe tine. Cu toate ca nu credea ca va iubi vre-o data pe cineva de care si-a dat seama ca nu are nimic special, acest lucru s-a intamplat.

Au fost momente intense petrecute intre ei, au privit rasaritul pe plaja din Vama Veche, au mancat din aceeasi farfurie, s-au sarutat in ploaie, au impartit aceeasi tigara si dupa fiecare intalnire, avreau febra musculara la obraji, zambeau incontinuu in timpul petrecut impreuna. Fiecare imbratisare era consecinta unor sentimente sincere si frumoase pe vremea aia...

Dupa ceva timp, el nu mai era la fel. Respingerea si refuzurile repetate, au facut-o pe tanara sa realizeze faptul ca ceva era in neregula. Nu i-a reprosat nimic lui, a cerut sfaturi prietenelor, desi el vroia ca totul sa fie secret, credea ca este o iubire irealizabila. Ulterior, ea a decis sa renunte, in ciuda faptului ca il iubea foarte mult nu mai putea accepta ca respectul fata de sine sa scada si nici alte sacrificii nu mai vroia sa faca. Era clar faptul ca un baiat atat de las incat sa nu isi recunoasca dragostea, nu merita atata efort. Cel mai bine era sa cedeze lupta, nimeni nu era castigator.

In acea zi, iubirea ei nu a cunoscut decat frustrari, durerea a doborat-o. Lacrimile ii spargeau obrajii si nu se gandea decat la momentele minunate petrecute alaturi de el.

Ea a realizat ca nu are nevoie de o viata intreaga pentru momente profunde, clipe minunate, sentimente adevarate si sentimentul de siguranta si fericire. Chiar deloc.. nu este nevoie nici macar de un an. Este nevoie doar de curajul de a fi tu, de a putea trai cu adevarat, fara griji si de a profita de momentele care fac parte din viata ta.


Acum, dupa atata timp, ea se intreaba daca ii e dor de el sau de clipele pentrecute impreuna.

cause everything ...

... is nothing. nothing at all. and i`m not sorry for this.
actually ... i feel very good.
and a song that makes me feel better.





soooo gooood !!!

Dorinte.

- Ce faci?
- Conteaza?
- Ce-ti doresti?
- Sa il am pe el.
- Atat?
- Imi doresc sa merg la mare cu el.
- Atat?
- Imi doresc multe !! Multumit??! ..
- Dar de ce esti suparata?
- Pentru ca imi doresc lucruri aproape irealizabile.
- Nu e asa.. totul e posibil.
- M-am saturat de vorba asta. M-am saturat sa incerc.
- Asta inseamna ca renunti?
- Nu, nu inseamna ca renunt. Pentru ca de fiecare data spun ca m-am saturat, dar continui sa lupt.
- Asta e bine.

...


- Ce te mai nemultumeste?
- Faptul ca sufletul meu e prea mic pentru a cuprinde infinitul.
- Nimeni nu il poate cuprinde.
- ... sau orizonturile. Iubirea mea nu cunoaste astazi decat frustrari.
- Fiecare are zile mai bune, mai rele..
- Astazi.. astazi ma rastigneste durerea. Astazi cuvintele ma infrang.
- Dar de ce astazi? De ce ziua asta?
- Stiu eu mai bine de ce ziua asta.
- Stii tu?
- Da.. stiu. Si nu-mi pare rau.
- Asta e un lucru bun.
- Nu stii decat sa ma aprobi! Mai bine taci..
- Nu am sa tac pentru ca vreau sa te ajut.
- Atunci.. ajuta-ma!!
- Spune-mi ce simti.
- Simt ca melancolia ce a pus stapanire pe mine ma dezbraca de tot ceea ce as mai vrea sa vorbesc. Imi sperg obrajii de lacrimi si ma gandesc la nimic.. sau..
- Nu cred ca te gandesti la nimic.
- Asa e. Ai dreptate, ma gandesc la el.
- Ce stii despre el?
- Destul.
- De ce nu vorbesti cu el?
- Pentru ca sunt lasa.
- Parca mai de mult ii spuneai lui ca este las..
- Ce stii tu?!
- Bine atunci.. spune-mi ce stii despre iubire, despre inima..
- Daca te dai asa destept, de parca ai sti tot despre mine, ar trebui sa stii si ce cred despre inima. Dar iti voi spune.. Cred ca inima nu stie decat limba celui pe care il iubeste, inima stie doar sa te tina de mana, inima nu cunoaste sentimentul de frica, inima stie sa se amestece cu cealalta inima, inima nu are ochi... dar vede. Si stii cu ce?
- Cu ce?
- Cu sufletul.
- ...
- Cand inima nu are pe cine tine de mana, sufletul face dragoste cu vantul.
- Te-am inteles. Pana la urma .. care este dorinta ta cea mai mare?
- O imbratisare de cinci minute.






macar

Am crezut prost.

Am fost la extreme.
La inceput credeam ca e de ajuns sa te iubesc, dar nu a fost asa.
Ulterior, credeam ca nu-mi va mai pasa de tine, ca te voi uita, dar nu a fost nici asa.
Semtimentele cele mai puternice si contradictori.. le-am cunoscut. Poate ca mi-a parut bine de cunostinta, poate nu.
Iubirile pot fi atat de diferite.. arzatoare, violente, pasionale, nesigure.. dar ele tot iubiri raman. Este la fel ca vorba aia "Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste." Acum nu inseamna sa stai langa un om care te bate, Doamne fereste.

Degeaba spun ca de fiecare data o iau de la capat, ca uit, amintirile sunt parte din mine. Aici intervin amintiri ce imi soptesc de fiecare data ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta.
Am realizat ca nu am nevoie de o viata intreaga pentru momente profunde, clipe minunate, sentimente adevarate si sentimentul ala de siguranta si fericire. Chiar deloc.. nu este nevoie nici macar de un an. Este nevoie doar de curajul de a fi tu, de a putea trai cu adevarat, fara griji.. cel putin nu atunci.
Ma intreb daca mi-e dor de tine sau de clipele pentrecute impreuna. Nu vreau ca totul sa se transforme in amintire..

Imi place sa visez. Sa fie totul asa cum imi imaginez, cum imi place. Dar am auzit ca cel mai frumos vis este acela care nu se indeplineste niciodata. Poate ca e adevarat, eu nu cred.


Si spun ca am crezut prost pentru ca inca ma mai gandesc la tine, inca imi doresc sa fi tu cel care ma imbratiseaza, cel care ma saruta, cel care ma mangaie si cel care .. ma iubeste.

i`ll see you soon

Azi am lenevit.. in cel mai grav mod. Imi facusem planuri sa merg acolo si acolo, sa rezolv aia si aia si nu am facut nimic. Nici macar nu am iesit din casa.
Dar m-am gandit la tine si la momentul in care te voi vedea, revedea..



E asa aiurea. Nu imi place sa tocesc, dar trebuie. E trist. Vreau alta solutie..

Macar am facut ceva bun.. am ascultat muzica. Si m-a facut sa ma simt bine.
Imi place sa stau la biroul meu.. cu cana asta de ceai verde, cu lamaie si putina miere. Imi place ca aburul ceaiului meu sa imi imbate narile si sa imi ascuta mirosul.. Imi place sa ma bucur de gustul si aroma lui.

Dar prefer gustul tau, mirosul parfumului tau.
In lipsa ta, beau ceai. Si ascult muzica. Si fac dragoste cu gandurile mele.

Continui sa..

Continui sa ma gandesc, continui sa cred in tine, continui sa cred ca te iubesc si in continure simt durerea aia de dor..
Dar stiu ca iubire nu inseamna atunci cand spui "Te iubesc", stiu ca iubire nu este atunci cand suni din 5 in 5 minute, stiu ca iubire nu e atunci cand de-abia astepti sa faceti sex, sau atunci cand innebunesti la vederea pectoralilor lui, sau daca il ajuti in momentele grele.
Iubire e atunci cand te gandesti la el, il vezi, inchizi ochii, ii deschizi si tot pe el in vezi. Atunci e iubire.. Daca el iti vorbeste urat, iar tu nu vrei decat sa il imbratisezi si sa ii spui ca uiti totul si ca tu crezi in el in continuare, daca te afecteaza doar privirea pe care ti-a aruncat-o de dimineata, inseamna ca il iubesti. Am simtit lucrurile astea, am vrut sa il imbratisez atunci cand mi-a vorbit urat...
Cine iubeste cu adevarat nu poate pierde niciodata persoana iubita.

Cred totusi ca iti este frica de iubirea mea. Cred ca iti este frica sa iubesti, sa fi ranit, sa fi al meu si sa fiu a ta. Cred ca iti este frica de faptul ca te-ai putea indragosti nebuneste de mine, de mirosul si de pielea mea fina.

Ultima imbratisare tremuratoare dintre noi nu a fost de ajuns pentru mine, nimic din tot ceea ce imi poti oferi nu imi este de ajuns. Imi place sa fim doar noi doi, imi place sa te privesc.. sa iti admir ochii, buzele carnoase, sprancenele, genele.. imi place atingerea ta fina si rece.. probabil sincera. Tic-tacul ceasului nu ma mai ingrijoreaza cand sunt langa tine.
Eu pot sa te iubesc, tu nu intelegi. Nu imi este frica de iubirea ta.
Urasc dramele amoroase. Imi place sa te stiu bland si sentimental, imi place romantismul si imi place sa cred ca si tie. Dar acum nu esti aici.. deci degeaba imi place.



In ciuda tuturor acestor lucruri.. sunt aproape sigura ca imi voi hrani sentimentele dintr-o relatie de prietenie cu acest barbat. Poate ca asa este mai bine, poate ca este mai bine sa nu se materializeze intr-o relatie, sa nu ne implicam, sa nu insistam si sa nu mergem mai departe.
Mi-am incalcat regulile, dar asta numai pentru ca asa am vrut.
Acum.. cred ca renunt.

Esti las.

Da.. chiar esti. Mi-am dat seama de mult. Dar cred ca am incercat doar sa trec peste.. sau ma minteam. Iar.
Nu mi-am dat seama inca daca esti las in tot ceea ce faci.. cu toate ca sper sa nu fie asa, dar in legatura cu mine esti foarte las. Poate ca tie iti place, poate din cauza faptului ca pentru tine e de ajuns.
Ei bine.. ar fi trebuit sa iti dai seama ca pentru mine nu este. Eu vreau tot. Nu imi place sa am lucrurile pe sfert, pe jumatate. Chiar nu. Prefer sa nu mai am nimic.
Acum iti dai seama.. da, eu vreau totul sa nimic.
Poate ca si tu ti-ai dat seama de asta mai de mult, dar ai vrut sa ramana asa.

Nu stiu, poate o sa imi fie dor. Sau poate nu. Acum ceva timp nu mi-a fost dor, sper ca nici acum. Imi place senzatia aia de dor, dar atunci cand incepe sa macine.. nu mai e frumos.
Ar trebui sa ma intreb: Are de ce sa imi fie dor?
Si uite ca m-am intrebat, dar nu am gasit raspuns.
Da, ma gandesc la tine, imi pun intrebari, nu primesc raspunsuri, sufar, sper, renunt, ma doare-n cot, simt indiferenta, dupa dor, speranta si sunt nervoasa pe tine. Dar nu vreau sa iti mai spun.
Oare tu te gandesti la aceste lucruri? Te intrebi si tu "Cum ar fi fost daca..?" Pentru ca eu ma intreb si cred ca ar fi fost frumos.

Dar ti-a fost frica.

Noi.. fostii noi.

- Trebuie sa te cert.
- De ce?
- Ce ai facut cu baiatul ala? De ce nu erai la masa cu el? A venit sa plateasca nota.. si i-am zis ca mai are de dat niste bani pentru ea, iar el mi-a spus ca "fata aia" nu e cu el si ca isi va plati singura, pentru ca s-au despartit.
- Da, asa e. S-au despartit, nu mai sunt impreuna.

Intr-adevar. Acum este doar "fata aia" si "baiatul ala". Nu mai sunt "ei".


Era o perioada in care mi-ar fi placut ca el sa fie aici. Dar nu mai e. Nu mai sunt aceeasi. Nu mai e acelasi.
- Erati foarte fericiti. Erati frumosi impreuna.
- Si apoi, dintr-o zi, n-am mai fost.
Ar fi trebuit sa existe un motiv important, insemnat, insa nu exista nici un motiv.
Este doar sentimentul ca nu asta imi doresc.
Oamenii au dreptul sa se schimbe. Dar au si dreptul de a ramane la fel. Au dreptul de a fi exact persoanele care au fost intotdeauna. Eu m-am schimbat. Si nu imi e dor de tine.

Imi este dor doar de momentele in care eram indragostita, in care iubeam, in care eram fericita, in care ma distram cu adevarat.
Pentru ca au fost, dar nu mai sunt.

Despre mine.. si cafeaua mea.

Ma simt bine. Am chef sa scriu despre dimineata asta frumoasa. M-am trezit la 10 atat de odihnita si binedispusa, incat am iesit cu Tasha si mi-am facut curatenie in dulap.. in sfarsit !! ^^ de fapt, am facut curatenie prin toata casa, haha.

Cu toate ca nu beau cafea in fiecare dimineata, imi place. Recunosc faptul ca nici nu prea ma pricep sa fac cafea. Dar am pus apa sa fiarba. Vroiam sa caut pe net cum sa fac, pentru ca nu vroiam sa fac cum am facut alta data.. adica nu stiu cum dracu dar tot zatul a ajuns deasupra.. hahaha. M-am luat de curatenia de pe desktop si apa a dat in fiert, deci am facut cum m-a taiat pe mine capul, dar a iesit d e l i c i o a s a.

Am pus in cana 2 lingurite cu varf de cafea, 2 lingurite de zahar, am pus apa.. am pus si putin lapte si imi place mult. Si-un Dunhill albastru lung si chiar ca este o dimineata perfecta.

Imi place masa mea din bucatarie asa.. Cum asa? Pai asa cu o scumiera pe ea, cu pachetul de cafea, cutia cu zahar, cana de cafea, pachetul de Dunhill, bricheta si laptop. E perfectaa..

Ah, imi plac diminetile de sambata!

Mi-e dor...

Mi-e dor de ochii tai.
Mi-e dor de gura ta.
Mi-e dor de mana ta.
Mi-e dor de imbratisarea ta.
Mi-e dor de vorba ta.
Mi-e dor de parul tau.
Mi-e dor de caldura ta.
Mi-e dor de mana ta.
Mi-e dor de zambetul tau.

Mi-e dor de tine.

Iar dorul asta ma doboara.

am inceput sa fac dragoste cu mirosul tau, cu umbra ta, cu respiratia ta, cu bataile inimii tale.
iar acum...
tocmai am facut dragoste cu gandul pe care-l gandeam.

"i love you" are just words..
dorul doare. al dracu de tare.

Feminitate.

Feminitatea este un ansamblu de trasaturi. Feminitatea nu sta doar in oja de pe ungii, fusta pana sub cur, parul lung sau buzele rujate. Poti fi foarte feminita imbracata in boxerii si camasa iubitului..

Domnisoara, daca tu crezi ca esti feminina prin accesorile din plastic pe care le porti, pantalonii oribili cu miros de chinezarie, poseta din lac, bluza care de mult nu ti-a mai acoperit buricul si abia se chinuie sa iti acopere sfarcurile si manichiura facuta acum o luna.. te cam inseli.

Un proverb spune ca "Nu exista femei urate, ci doar femei care nu stiu sa fie frumoase." Cred in faptul ca fiecare femeie are frumusetea ei, acum depinde daca stie sa scoata partile frumoase in evidenta si daca incearca sa acopere partile mai putin frumoase.

Doar daca ne-am uita in oglinda in unul din acele momente de deznadejde, ar trebui sa ne creasca moralul. Numai la vederea rotunjimilor, trupului voluptos si zambetului profund...
Unii ar spune ca avem doar un simplu trup de femeie.. si au dreptate. Asta pana in momentul in care invatam sa facem ceva cu acest trup, sa il transformam in frumusete, intr-un instrument al iubirii, in puritate.

Farmecul feminin este in egala masura periculos si magic. De fapt.. frumusetea nu sta decat in felul in care ne exprimam iubirea, in felul in care traim, dar tine si de persoanele carora incredintam iubirea noastra pretioasa.

Gingasa, blanda, iubitoare, dragalasa, copilaroasa, matura, frumoasa, visatoare, timida, puternica, gratioasa, cuprinzatoare, eleganta, darnica, senzuala, cuceritoare, vulnerabila...
... asta inseamna femeie.

Ma simt femeie in bratele tale puternice, sub mangaierea ta protectoare si sarutul tau inconfundabil. Vibrez cand ma atingi, vibrez cand ma gandesc la atingerea ta...

Nu cred ca este limpede pentru toata lumea faptul ca o femeie (iar cand spun femeie.. ma refer la femeie in adevaratul sens al cuvantului) nu s-ar culca cu un barbat daca nu ar tremura putin si pe plan psihic, daca nu ar simti ca este atrasa macar putin de acel barbat, daca nu si-ar dori acest lucru cu adevarat, nici macar o tavaleala nu ar accepta in situatia asta, pe cand majoritatea barbatilor ar face-o oricand, oriunde, cu oricine.
Nu spun toti... spun majoritatea. Deoarece cunosc personal baieti care nu se culca cu oricine.

Feminitatea tine si de latura psihologica a unei persoane. Este logic... cum ar putea sa fie feminina o persoana care a crescut intr-un mediu dur, plin de violenta?
O femeie este feminina intr-un mod diferit fata de parintii ei, prieteni sau iubit. Dar in toate cazurile este feminina.

Suntem ceea ce credem noi ca suntem. Fiecare dintre noi are propriile idei despre feminitate. O fata poate considera ca fiind un punct in plus la feminitatea ei parul lung. Eu, spre exemplu nu pun pret pe lucrul acesta, mi se pare o foarte mare prostie sa ma consider feminina doar daca am parul lung.




In spinii absentei tale, visez la dezmierdari de ore si ore in sir...
Fara tine nu as fi aceeasi.
Tu in inima mea ... in trupul meu ... in mintea mea ...
Sunt acaparata de dorinta. O dorinta nebuna de tine.



Cere-ma!
Saruta-ma!
Ia-ma!
Iubeste-ma!

... dar nu ma uita.

Eu.. Tu..

Sentimentele mele.. cu sau fara rost?
Vreau sa respiram in acelasi timp.. sa tremuram sub simtirea fiecarei respiratii.
Sa stam linistiti pe nisip.. sa ne sarutam.
Ma pierd in zambetul tau, il ador.
Tremur de fiecare data cand te vad, dar tu nu stii. Crezi ca am lipsa de calciu.. Ei bine, nu.
Vreau sa cred ca ma afund in tine.. dar daca nu e asa? Daca de fapt.. ma afund in nimic?
Daca tu nu esti real? Daca esti un vis?
In zilele in care stiu ca ma intalnesc cu tine.. nu pot sa mananc, nu mi-e foame. Oare cu ce ma hranesc atunci?
Oare imi dau seama ce fac cu adevarat?
Am nevoie de cineva.. dar oare stii ca am nevoie de tine? Tu.. tu esti acel cineva.



Am nevoie de tine. Sau cel putin asa simt. Sper ca si tu simti asta. Ma amagesc cu gandul asta.
Sper sa fie mai mult..

Sentimentalisme .. draga!

Nu stiu daca ieftine sau nu, dar sunt sentimentalismele mele.

Stau cateodata si ma gandesc .. acum 2-3 ani nu cred ca eram foarte schimbata, dar aveam alti prieteni, alte cercuri. Spun ca nu regret nimic din trecutul meu, nimic din ceea ce am facut. Ma gandesc cu placere la tot ceea ce am iubit sau am renegat. Uneori poate ca am iubit ce sau pe cine nu trebuia si am simtit repulsie fata de o persoana care nu merita, dar lucrurile pe care le faceam inainte imi erau dragi, le faceam din suflet si imi sunt dragi si acum. Tot din suflet fac orice lucru marunt si in prezent. Oricum, m-am mai maturizat, stiu ca sunt destul de matura, cu toate ca inca unii nu si-au dat seama. Si poate e mai bine asa.






Da, am chef de sentimentalisme ( si imi place cuvantu` asta tare mult ) contrar acelor momente in care doar vreau sa imi bag pula. Acum e diferit.

Chiar daca uneori nu recunosc si poate ma mint singura, sunt momente in care imi dau seama ca imi este dor in fiecare clipa de bucatele din trecutul meu.. Trecut este si ieri, da.. deja imi e dor de ieri. De acum doua saptamani, de acum un an, de catelusa mea, de bunica si listaaa.. poate continua.

Atatea chestii imi imaginez.. ma hranesc de multe ori cu lucruri de genul asta. Dar nu stiu daca de fiecare data ma face sa ma simt mai bine. Nu cred in asta, dar continui.. continui sa ma intreb "cum ar fi daca..?".

Da..
Cum ar fi daca..
daca.. am fi doar noi
daca.. ar fi doar iubirea noastra
daca.. ar fi totul mult mai simplu
daca.. nu ar conta chestiile din trecut
daca.. daca ar fi reciprocitate in tot






( cat imi placeee melodia de mai sus <3 <3 <3 )


Dragule.. nu ma face sa sufar mai mult. Nu vreau, nu vreau nici sa ma gandesc.

Ma simt descoperita, citita. Si e "Bleah!". Dar poate e doar o impresie de a mea. Sper..

Mi-e dor de momentele de inocenta. Momentele in care chiar nu aveam nici o grija, acum am impresia ca am. Mi-e dor de voi, de prietenii mei. Prietenii din trecut. Unii imi sunt prieteni si in prezent. Dar unii.. Si ma asteptam.

Oare cand voi fi fericita? Oare cand voi avea si prieteni si un "el" si rezultate.. ma refer la scoala cred, pentru ca imi doresc. Cand? Vreau acel "el" .. dar exista acea reciprocitate?
Cred ca daca ar exista acea reciprocitate in tot.. ar fi mult mai usor.

Dar la noi, sau poate e mult spus "noi".. intre mine si el, exista reciprocitate?
Nici eu nu stiu.. dar imi doresc. Astept.

Ce dracu` !?!

Cata ipocrizie, ce aiurea. De ce e lumea asa uneori? Asa de cacat. Am vrut sa ma abtin, dar nu am putut. E aiurea.. poate si eu sunt fraiera ca am putut avea incredere in cine nu trebuia. M-am mai invatat minte cu alte chestii, o sa ma invat si cu asta.
Poate a fost chiar cea mai nepotrivita persoana, e incredibil cu am putut fi atat de naiva. Dar m-am gandit ca nu va fi asa, ca va tine cont de ce a fost macar, daca acum nu mai e vorba de aceeasi relatie de pretenie. Dar nu a tinut cont deloc. A spus tuturor, a durut-o in cur, direect! Si uite ca se afla si se afla si se afla. Chiar si asa.. o sa tac, nu ii spun nimic, nu reprosez. Si nu din cauza faptului ca nu as vrea, dar nu vreau sa se supere prietena care mi-a spus lucrul asta. Chiar nu se merita, nu e cazul.

Bine, tu, asa gandesti, asa crezi ca iti e bine, poate cel mai bine.. dar sa stii ca nu e totul roz, verde in cazul meu, urasc rozul in cantitati exagerate. Un punct pe o bluza e ok, dar asta e alta poveste.
Cum spuneam, te las asa, poate ca o sa realizezi o data si o data ca nu e asa usor si ca nu te poate ajuta mamica in orice situatie. O sa iti fie greu atunci, dar nu asta ma intereseaza acum.

Imi pare rau intr-un fel ca esti asa, dar nu simt nimic in legatura cu faptul ca nu ai putut tine pentru tine ceea ce am vorbit. E de cacat, poate eu atunci iti povesteam chestii importante despre mine si despre viata mea si tu nu stiai cum sa te gandesti sa spui mai repede grupului tau.

Dar cum spuneam, mi-e in-di-fe-rent ..
Sunt doar putin revoltata acum ..
Dar o sa imi treaca. Pentru ca stiu, nu am nimic de pierdut si nu imi pasa de toate barfele de cacat.

Cupluri.

O, Doamne! Cate cupluri. De cand nu mai fac parte din unul, observ pe zi ce trece din ce in ce din ce in ce din ce in ce mai multe cupluri. Si ma enerveaza la culme. Pentru ca vreau sa fac si eu parte din unul. La dracu, nu unul deja existent. Vreau sa formez unul. Suna ca pula. Intelegeti voi.

Am o mie de nervi! Pentru ca si pentru ca. Probabil ca degeaba pana la urma. Ma enerveaza si butonul meu lipsa pentru ca arata ca un cur laptopu meu asa. Da, Tasha mi-a rupt un buton.

Cata iubire. HAHA. Vreau si eu sa iubesc, sa fiu sincera. Vreau sa simt chestii. Sa simt fluturi, molii, gol in stomac, cacaturi d-astea. Si o sa simt. Dar nu stiu cand si cu cine. Sau poate deja simt. BLA!
Chiaaaaar vreau chestiile astea. Dar am spus, nu pentru mai mult de 2-3 luni. Oricum, e un cacat, chestia asta cu 2-3 luni o zic doar asa, cred ca ma mint singura pana la urma. Adica sigur. Dar na, incerc. De fapt, incerc sa cred in niste prostii mai mari ca mine. Si am 1 metru 70 si ceva, deci prostiile astea chiar sunt destul de mari in pana mea.

Probabil ca sunt destul de penibila, probabil. Nu mai am chef sa zic si de ce.

Nu stiu ce dracu sa mai scriu. Sincera sa fiu.. am scris aberatiile astea fara sens doar la sfatul, indrumarea sau ce o fi fost.. a lor. A lui D. si a lui R.

Si promit ca o sa scriu ceva cu mai multa logica zilele astea. Va imbratisez, draga D. si draga R.!




Inca ceva, inca ceva !!! "Va ganditi la fast-food, bere si sex." hahaha.

JJ.

Pentru ca imi plac foarte mult melodiile ei, ale Joanei, m-am gandit sa caut cateva informatii despre ea pe net... si sa le pun aici. Am cautat destul de mult pentru ca nu gasesti peste tot chestii despre ea, dar am gasit ceva ceva.



************************

JJ, pe numele ei Joana Oegaru

S-a nascut la Hunedoara in 1987 iar la varsta de 5 ani s-a mutat impreuna cu mama sa in America. Acolo a stat in Manhattan, in Washington si in Virginia, “in the ghetto” (mai multe detalii despre viata ei din SUA gasiti in interviul luat de Showbiz.ro ). Inainte sa implineasca 16 ani s-a mutat inapoi in tara, in capitala. L-a cunoscut pe Mitza (membru Agresiv) in 2003 si astfel a ajuns sa lucreze cu Okapi Sound. A avut cateva colaborari cu mai multi artisti romani (Connect-R, Grasu XXL), dar cu siguranta o stiti datorita primei sale strofe in limba romana: pe piesa lui Maximilian, “Pe langa telefon” (toamna 2008). Dupa un an JJ a lansat piesa “Go Crazy” care a beneficiat si de un videoclip lansat de curand. In toamna 2009 a avut mai multe piese incluse pe mixtapeul Agresiv “Ap 71“. Pe langa mixtapeul “Stars and Stripes” ea lucreaza in paralel si la albumul sau de debut, care se va numi “Fear of happiness“.

Aceasta s-a facut cunoscuta in urma colaborarilor cu artisti cunoscuti cum ar fi: Grasu' XXL (Grav, Grav), Maximilian (Pe langa telefon), Mandinga (Let me know), Lora, Bishop, Adrian Enache (Gotta be you), dar si artisti internationali: Rufus Martin (Chicago), Marc Vano (East&Young din Olanda).

JJ a lansat si primul videoclip la piesa "Go Crazy", piesa pentru care aceasta a marturisit "aflandu-ma intr-o situatie aseamanatoare cu cea exprimata in melodie, mi-a venit foarte usor sa scriu versurile. Mi-am inchis telefonul si nu am iesit din casa pana nu le-am terminat".

Cantareata JJ a sustinut pe 13 noiembrie, in club Malibu, primul concert din cariera muzicala.

Spectacolul prezinta primul concert al cantaretei astfel ca aceasta v-a face o demonstratie de talent si carisma interpretand 7-8 piese remixate de Agresiv.

http://www.hiphopblog.ro/tag/jj/ se gasesc cateva chestii si aici.

E doar felul in care ma simt.

Da... recunosc. Ma simt vulnerabila. Si imi e frica. Aud sunete. Vad chestii. Imi apar broaste in cale. Vad paianjeni. Mi-e frica de mor de broaste si imi e scarba si frica la un loc de creaturile alea cu multe picioare.

Dar nu din cauza broastelor si a paianjenilor ma simt asa. Nici din cauza sunetelor din capul meu. Nu sunt de vina nici vedeniile. Toate aceste lucruri sunt consecinte. Consecinte ale vulnerabilitatii mele.

Vulnerabilitate pe care incerc sa o ascund. Nu vreau sa ma vezi asa. Nu vreau sa fiu nici dura si nici vulnerabila in fata ta.
In fata ta... vreau sa fiu copilul pe care il stii.



Si incerc sa iti arat asta, dar nu cred ca e momentul. De teama de a nu ma vedea asa... vulnerabila, incerc sa ascund si mi-e ca nu o fac in cel mai bun mod.

Zicea cineva la un momentdat ca vulnerabilitatea este putere. Putere prin felul in care te afisezi, putere prin felul in care arati oamenilor ca esti de fapt, putere prin faptul ca poti spune cuiva ceea ce gandesti... sau ceea ce simti, puterea de a renunta la cineva chiar daca il iubesti, putere de a "da cartile pe fata" in momentul in care stii ca asta te poate face sa suferi sau sa pierzi lucruri importante din viata ta.

Probabil ca asa este. Am fost vulnerabila, m-am simtit in toate felurile de mai sus, dar nu m-am simtit puternica. Nu am simtit acea putere, nu am simtit acel curaj. Nu m-am simtit bine in acele momente, ba mai mult, m-am simtit... dupa 2 minute de gandire la termenul potrivit, cred ca o sa raman la rau, trista. Poate data viitoare voi simti altceva, nu stiu.

Urasc tristetea. Urasc momentele de nostalgie de intrebarea care imi suna mereu in cap.. "Ce o sa fac acum?" Ei bine, raspunsul nu l-am gasit niciodata imediat, au fost momente in care nu am gasit deloc acel raspuns. Dar am reusit, singura sau nu, am reusit sa imi dau seama ca e mai bine sa o las balta, sa trec peste. Si am trecut.

...

O alta melodie...

... pe care o ador.

Un an. Un an fara ea...

Da.. nu stiu cand, dar a trecut un an. A trecut un an de cand nu o mai am pe micuta mea. Micuta mea care a fost langa mine de la 3 ani si o luna pana acum un an pe 12 septembrie 2009... pe la ora 13...

A fost greu, e greu si acum, dar toate vin si trec. M-a tot bantuit vorba asta zilele astea.

Am spus ca nu imi voi mai lua alta catelusa, dar nu am putut fara. Imi era si mai greu. Niciodata nu o va inlocui, nu va fi nici macar pe aproape, dar e mai bine asa...



Ma gandesc la ea in fiecare zi, cred. Iar daca au fost zile in care sa nu ma fi gandit... au fost putine. Imi e dor de ea, imi doresc sa o mai pot imbratisa macar o data. Sa mai simt macar o data cat de mult ma iubeste...

Niciodata nu o sa uit cum venea la mine de fiecare data cand ma vedea suparata sau plangand.
Venea... se aseza langa mine, iar cateodata ii curgea si ei o lacrima.

Cum sa o uit? Cum sa nu o iubesc in continuare?

E ciudat.. Astazi sunt fericita !!

Gosh! Ma simt atat de bine. Simt ca am pentru ce sa traiesc. Ma rog, aveam si ieri. Dar ieri nu eram fericita. Astazi sunt.. Ma simt bine. Simt ca am prieteni, simt ca exista persoane care ma iubesc si care au nevoie de mine. Si e atat de bine...

Mai sunt doar cateva zile de vacanta, dar nu imi pare rau. Nu imi pare rau ca se termina pentru ca stiu ca vor urma lucruri frumoase. Astazi sunt optimista. E atat de bine!! Ieeeiiiiii!!

Yep, life is real. And life is beautiful !!





... cu bune si rele.

Credeam..

Credeam ca o sa fie totul pentru mine.
Credeam ca el va fi cel ca imi va saruta buzele.
Cel care ma va tine strans in imbratisarea lui.
Cel care ma va tine de mana.
Cel care ma va pupa protectiv pe frunte.
Cel care ma va suna sa ma intrebe daca sunt bine.
Cel care imi va spune ca ma iubeste.
Cel care se va plimba cu mine prin tot orasul.
Cel care imi va trimite mesaje de dragoste.
Cel care se va uni cu mine.
Cel care imi va dedica o melodie de dragoste.
Cel care va fi de vina pentru ca mi s-a oprit respiratia.
Sau am avut un gol in stomac. Fluturi, cum vrei sa-i zici.
Credeam ca el va fi..

Dar nu numai ca nu este.

Acum este nimic.

Ganduri.

E langa mine. Il pot privi. Ii pot analiza fiecare particica din trup. Il pot atinge. Dar ceva ma opreste. Il doresc atat de mult. Vreau sa mai simt buzele lui pe ale mele. Vreau sa ii mai simt trupul lipindu-se de al meu. Vreau sa ii mai simt palma transpirata in palma mea. Sa ne mai jucam cu degetele si sa stam la masa sorbindu-ne din priviri. Vreau sa ne putem saruta cand vrem. Vreau simt dorinta in privirea lui. Vreau sa imi mai amorteasca obrajii pentru ca atata timp cat stau in preajma lui, zambesc. Zambesc mereu. Si imi place. Vreau sa ne putem plimba dintr-un capat in altul al orasului. Sa ne putem tine de mana, sau imbratisati, sau sa ne sarutam.. fara a ne feri. Stiu ca el imi poate citi toate aceste ganduri care ma sfasie treptat.

De aceea.. doar imi spune: "Nu simt nimic pentru tine!"

Si plec, sufar, plang.

Vis. Cosmar. Realitate. Minciuna.

Dintr-o data, ma aflu aici. In camera asta pe care nu am mai vazut-o pana acum.. Si esti tu, tu.. Imi place ceea ce mi se intampla, in ciuda faptului ca este prima oara cand sunt aici, doar eu si cu tine, ma simt bine, ma simt in siguranta. Ba mai mult, ma simt doar a ta, vreau sa fiu doar a ta, dar nu doar in momentele acestea inedite din camera asta a ta, a mea, a unui necunoscut, nu stiu. Simt fluturii aia din stomac despre care am mai vorbit, dar in alte circumstante.

Imi place la nebunie, ma simt cea mai fericita, cea mai iubita. Cea mai! Dar in acelasi timp ma doboara ceva. Gandul ca aceste lucruri se vor intampla doar acolo, intre acei 4 pereti goi, nu si in minunata natura. Mi-e teama ca tu nu ma vrei de fapt, ca ma vei respige, ca esti prea las pentru a face ceva in privinta asta. Si mi-e teama ca am dreptate.

Dau la o parte toate gandurile astea si ma axez pe ceea ce se intampla acum. Intre mine si tine, intre acesti pereti. Urasc sa se intample unele lucruri doar intre niste pereti! Eu am destula putere si curaj pentru a imi afisa sentimentele asa cum sunt ele, demne sau nu de respect. Sunt sentimentele mele, urasc sa imi ascund sentimentele. Sau mai bine zis.. sa fiu nevoita sa le ascund.

Am vrut sa ma intorc la prezent, la ceea ce facem acum, dar nu am reusit. Promit ca o voi face.. !

Suntem doar noi, acum. E atat de bine pentru mine. Muzica ta, patul tau, tu, eu. Atat. E magic. E ceea ce mi-am dorit. Stam imbratisati in asternuturile tale, ne sarutam, ne mangaiem. Imi place senzatia. Senzatia aceea de siguranta. E bine ca putem face toate aceste lucruri fara a ne uita in stanga sau dreapta, fara a ne teme ca cineva ne poate vedea si se poate afla ceea ce se intampla. E bine!

Dar eu.. eu imi doresc mai mult. Intotdeauna mi-am dorit mai mult. Si imi place lucrul asta. Dar acum e altceva, acum simt ca imi doresc prea mult. Simt ca deja e umilinta. Dar simt ca nu imi pasa. Simt ca te iubesc. Prin asta am spus tot. Simt ca as face multe sacrificii acum, pentru tine. Poate mai tarziu o sa imi treaca si o sa ma consider fraiera ca am suferit atat. Si poate ca atunci o sa iti doresti tu toate aceste lucruri, iar eu, maxim imi voi dori ceea ce iti doresti tu acum, acei 4 pereti, un pat si muzica, pentru 2-3 ore. Atat. Pare destul de trist..

Nu e vina mea. Nu e nici vina ta. E vina noastra probabil. Dar.. de ce sa o numim vina? De ce sa pun eu eticheta asupra sentimentelor mele: VINA. De ce? Eu sunt mandra de sentimentele mele, nu vreau sa le etichetez asa.

Ma gandesc ca uneori e atat de simplu sa fii prost. De multe ori imi spun ca sunt o proasta. Dar nu sunt. Cei prosti nu isi omoara atata timp cu suferinta, nu isi dau seama de unele lucruri, nu au curaj sa faca alte lucruri. Sunt prosti si atat. Si uneori ii invidiezi si asta ar fi unul din acele momente. Dar ma gandesc ca as da dovada de lasitate si nu, nu vreau. Nu vreau sa imi ascund sentimentele, sau mai rau.. Nu pot!

Viata e simpla, dar noi o facem complicata.

Nu stiu daca e din cauza acestei mirobolante varste de saisprezece ani sau nu, dar majoritatea lucrurilor din viata mea par suuuper complicate. In unele momente de luciditate, mai rare, dar sunt si ele acolo.. imi dau seama ca totul este foarte simplu, de fapt. Dar noi, prin felul nostru de a fi, complicam lucrurile. E simplu. Iubesti. Nu mai iubesti. Te iubeste. Nu te iubeste.

De fapt.. alta ar fi combinatia. Nu mai iubesti. Te iubeste. Iubesti. Nu te iubeste. Oricum, scrise in ordinea de mai sus sau in ordinea asta, e tot una pentru toata lumea, cred. Mai putin pentru mine..

Simt ca ideile mele se bat cap in cap. Ma contrazic singura. De obicei nu mi se intampla asa. Dar acum e al dracu de greu. Si nu sunt mai mult de 3-4 persoane cu tot cu mama care sa inteleaga situatia asta. Pentru ca stiu sigur ca multa lume crede ca sufar din alte cauze. Dar na, secretele raman secrete, ca doar de-aia sunt secrete, ca sa ramana secrete si pot sa continui la nesfarsit. Oricum.. cate aberatii am eu in capu` asta..

Daaamm.. sa dau exemplu de o situatie care pare complicata..?
Pai ar cam fi aceea in care iti pierzi 3 prieteni dintr-un foc. Pare complicat, nu? Adica.. te gandesti: de ce, cum, cand, unde, cu cine mai iesi in oras, cui ii mai ceri un sfat, d-astea! Dar e foarte simplu, totul e al dracu de simplu: AI TREI PRIETENI IN MINUS.

Altceva?
Sunt lucruri destul de dubioasa. Simt o groaza de cacaturi de care imi pare rau pana la urma. Pentru ca stiu ca nu se merita. Sau ca persoana respectiva nu merita. Dar in continuare simt si sufar. Si stiu ca sunt fraiera, dar imi place sa cred ca trebuie sa tii cont de sentimentele tale.

Credeam ca toata lumea face asa.
Se pare ca nu..

Imi pare rau intr-un fel ca unii nu tin cont de sentimentele pe care le au. E trist sa aud asta. Dar nu pot face mai mult decat atat, cel putin, nu acum. Acum nu am decat sa stau si sa dau cu piciorul sentimentelor mele, unul cate unul, sa dispara.



Intr-adevar, se intampla in viata ca unele situatii, momente, perioade din viata sa fie de tot cacatu`. Cum ar fi asta a mea. Dar asta nu inseamna ca sunt complicate.:)

Invitatie la vals.

Citateee. =)

Căci de atâtea ori viaţa e mult mai grea decât moartea.

Fericirea care s-a dus mă sufocă, pentru că e tot durere.

În plus îţi las şi partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit.

După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie.

Pe o femeie o cucereşti uşor, dar o păstrezi greu.

În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe faţă, dragostea veştejeste, îşi pierde frăgezimea, vraja devine ceva obişnuit, de toate zilele.

Vreau să-ţi intru în sânge...

De fapt, marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat.

În orice caz numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi traită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret.

Iubirile cele mai mari sunt tocmai cele de care te îndoieşti mai mult.

Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele.

De altfel, aleşii dragostei absoulte sunt excepţii tot atât de rare ca şi geniile.

Ne ajunsese din urmă oboseala fericirii?

Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.

Visuri născute moarte.

Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.

Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri?

Nu cumva dragostea sfărâmase acel echilibru sănătos şi ne cufunda în nebunie?

Cornflake girl.

Never was a cornflake girl
Thought that was a good solution
Hanging with the raisin girls
She's gone to the other side
Givin us a yo heave ho
Things are getting kind of gross
And I go at sleepy time
This is not really happening
You bet your life it is

Peel out the watchword
Just peel out the watchword

She knows what's goin on
Seems we got a cheaper feel now
All the sweetcaze are gone
Gone to the other side
With my encyclopedia
They musta paid her a nice price
She's putting on her string bean love
This is not really happening
You bet your life it is

Peal our the watchword
Just peel out the watchword

Never was a cornflake girl
Thought that was a good solution

Rabbit where'd you put the keys girl
And the man with the golden gun thinks he knows so much
Thinks he knows so much
Rabbit where'd you put the keys girl




.. sper sa va placa melodia. Si daca nu, fiecare cu gusturile lui. :)

Paulo Coelho.

Am sa ma multumesc prin a posta niste citate, pentru ca daca ma apuc sa scriu despre ce simt nu se stie unde o sa ajung. Poate unele citate spun mai mult decat as putea spune eu in mult mai multe cuvinte. :)


Paulo Coelho.

*La sfârşitul oricărei poveşti ne aşteaptă tristeţea.
*E imposibil să eviţi inevitabilul.
*În afara unor cazuri patologice grave, oamenii înnebunesc atunci când vor să scape de rutină.
*Nimeni nu e singur cu necazul lui - totdeauna mai există cineva care se gândeşte la el, care se bucură, care suferă la fel, şi aceasta ne dă putere să înfruntăm mai bine provocarea care ne stă în faţă.
*Şi sufletul omului, întocmai ca pâraiele şi plantele, avea nevoie de un soi de ploaie: speranţă, credinţă, raţiune de a fi. Când acestea lipsesc, sufletul moare, deşi sufletul continuă să trăiască. Oamenii ar putea spune atunci: "Ia te uită, în acest trup chiar a trăit cineva.
*Dragostea: Eu sunt totul şi nimic. Sunt ca vântul şi nu pot intra acolo unde ferestrele şi uşile sunt închise. I-am răspuns: Dar eu sunt deschis pentru tine. Iar ea mi-a răspuns: Vântul e făcut din aer. Este aer în casa ta, dar totul e închis. Mobilele se vor umple de praf, umezeala va distruge tablourile şi va păta pereţii. Vei continua să respiri, vei cunoaşte o parte din mine - dar eu nu sunt o parte, sunt Totul şi asta n-o să afli niciodată.
*Care e lucrul cel mai important în viaţa asta? Să trăiesc sau să mă prefac că trăiesc?
*Lui Ilie nu-i plăceau străinii şi Dumnezeu a fost mulţumit. Ioan Botezătorul s-a dus în pustie şi Dumnezeu a fost mulţumit. Pavel s-a dus prin marile oraşe ale Imperiului Roman şi Dumnezeu a fost mulţumit. Cum ai putea şti ce L-ar bucura pe Atotputernicul? Fă ceea ce-ţi porunceşte inima şi Dumnezeu va fi mulţumit.
*A-ţi fi frică înseamnă că iubeşti viaţa.
*Caută să trăieşti. Amintirile sunt pentru cei mai bătrâni.
*Trăieşte totul intens şi păstrează ceea ce ai simţit ca pe un dar de la Dumnezeu.
*Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi. Copilul acesta înţelege momentele magice. Putem să-i înăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere!
*Sunt două lucruri care te împiedică să-ţi realizezi visele: gândul că sunt imposibile sau, printr-o bruscă răsturnare a roţii norocului, faptul de a le vedea transformându-se în ceva posibil când te aştepţi mai puţin.
*Nimic in lumea asta nu este rodul întâmplării.
*Acceptăm adevărul numai după ce l-am negat din tot sufletul.
*Când cineva te răneşte, reacţionează!... iertarea vine după.
*Gândindu-mă cum este lumea, o zi fericită e aproape un miracol.
*Înlăuntrul fiecăruia dintre noi există un înger şi un diavol...
*Are şi Dumnezeu un infern, acela este dragostea lui pentru oameni.
*Da, asta era libertatea: să simtă ce-şi dorea, indiferent de părerea altora.
*Oamenii vor să schimbe totul, dar, în acelaşi timp, ar dori ca totul să rămână la fel.
*Încearcă să te simţi bine cu tine chiar şi când te simţi ca şi cele mai neputiincioase creaturi.
*Trebuie să riscăm. Vom înţelege pe deplin minunea vieţii doar când vom lăsa să se întâmple imprevizibilul.
*Cine e înţelept este înţelept doar pentru că iubeşte şi cine e nebun e nebun deoarece crede că poate înţelege iubirea.
*Nici un fel de preludii, nici un fel de mângâieri, de pregătiri, de sofisticări, doar el în mine, şi eu în sufletul lui.
*Cea mai importantă şi mai înţeleaptă parte a Limbajului pe care îl vorbea lumea era aceea care făcea ca toţi pământenii să-şi înţeleagă inimile.
*Decepţiile, înfrângerile, descurajarea sunt instrumente pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a-ţi arăta drumul.
*De multe ori cea mai bună formă de a afla cine suntem este aceea de a şti cum ne văd ceilalţi.


...destul.

M-am saturat.

Nu mai vreau sa sufar, nu mai vreau sa plang. Nu mai vreau sa-mi para rau pentru ceea ce simt, nu mai vreau sa ma ascund. Nu mai vreau sa mi se calce sentimentele in picioare. Nu mai vreau sa umblu fara nici o tinta. Nu mai vreau. Vreau sa fiu ceea ce simt.

Dar nu e de ajuns sa vreau doar eu.

I can`t handle it anymore..

Nu mai pot sa mai pretind ca fac ceva, cand eu fac altceva. Nu pot sa mai pretind ca simt ceva, cand eu simt altceva. Nu mai vreau sa fac lucruri care nu imi plac. Nu mai vreau sa ma sacrific. Pentru nimeni. Chiar daca sunt egoista, prefer sa sufar o data pentru mine decat sa sufar de mai multe ori pentru toata lumea. Nu imi mai pasa. E pentru prima oara cand simt asta. Si mi-e ca simt prost!

Vreau sa cred ca lucrurile se pot intampla asa cum vreau, cum simt, cum imi doresc, cum sper. Dar mi-e ca sper degeaba.

Te amo..

i cried "te amo" ..
we all need love and i`m not afraid
i feel the love but i don`t feel the way
Don`t it mean "i love you" ?
i hear the pain in my voice..





te amo te amo..don't it mean ï love you

Sunt trista !!

Sa dea dracii. Unele lucruri chiar nu sunt corecte. Nu credeam asta pana acum ceva timp. Sau poate ca nu vroiam sa cred ca cred. Dar acum cred si cred ca cred si ma enervez. E de cacat sa vrei si sa nu ai. Si sa stii ca poti avea dar nu poti avea. E aiureaa !!! De ce se intampla asa? De ce?

Destul ca cine stie ce ajung sa zic.

Marea.

Iubesc marea. Sper ca si ea ma iubeste pe mine. Eu cred ca ea iubeste pe toata lumea. Si.. cum as putea sa nu o iubesc? Cand ea este atat de vie si de primitoare? Cred ca este unul dintre putinele lucruri (daca nu singurul) care nu te refuza niciodata. Dar ultima oara cand am imbratisat-o am avut impresia ca era destul de distanta.. Era rece, valurile ei erau puternice si din cauza curentului nici nu ma puteam tine bine in picioare. Mi s-a parut destul de agresiva, de parca ar fi fost suparata pe mine sau ar fi vrut sa imi spuna ceva. Probabil ca ii parea rau ca vara a trecut si lumea iar o va uita pentru o perioada lunga de timp. Si pana la urma.. cui nu i-ar parea? Este destul de dezamagitor sa fii in centru atentiei 3 luni si dupa sa te uite toata lumea.
Probabil ca daca as fi fost in locul ei as fi reactionat mult mai rau. Mi se pare de neimaginat sa fiu cea mai buna prietena pentru toata lumea din iunie pana in august si dupa.. la revedere.
Se intampla d-astea si in viata.

Nu mai am chef sa scriu ca mi-am luat un film naspa, poate continui alta data postarea.

Melodie.

O melodie de care am chef acum, astazi. E perfecta pentru mine acum. Ce frumos e sa gasesti lucruri care te reprezinta si te caracterizeaza in anumite momente :)

Cine sunt eu pentru tine?

Ma macina intrebarea asta de cateva zile. Mi-ar placea sa stiu parerea sincera a tuturor persoanelor pe care le cunosc. Sa stiu ce cred despre mine. Cine sunt eu pentru fiecare in parte. Dar mai ales pentru tine.
Unii imi spun ca gresesc, altii ma admira pentru faptul ca nu ma ascund si fac ce vreau. Dar.. de fapt ma ascund.. ma ascund de cate o persoana.. asa, pe rand. Depinde ce fac. Si pana la urma, ce daca? Mi-e imposibil sa fiu sincera mereu sau sa nu gresesc. Sa fiu corecta fata de toti in acelasi timp.. e cam complicat, nu crezi?
Fiecare e pe filmu` lui, dar imi plac filmele. Imi place sa aud versiunea ficaruia.
Nu imi lipseste curajul de a spune ce simt, dar imi lipseste curajul de a rani pe cineva, sau de a spune ceva care nu stiu cum ar face o persoana sa reactioneze. O sa lucrez la asta..
Vreau sa simt cum mi se opreste respiratia in prezenta lui, sa simt cum nu ma mai pot tine pe picioare, sa fie in gandul meu mereu, sa mi-l imaginez asa si asa si asa, sa ma mangaie subtil si sa mi se faca pielea de gaina. Dar sa stiu ca poate fi al meu..

Vreau sa fac dragoste si atat. Vreau sa simt respiratia necontrolata si dorinta arzatoare. Dar sa ramanem la stadiul de copii. Sa ne mangaiem ore in sir, iar in ciuda acestui lucru sa tremuram sub fiecare dintre acele mangaieri. Sa ne sarutam ca doi copii de zece ani si sa zambim fericiti. Sa fie acel gen de dragoste care sa te multumeasca, sa te faca foarte fericit doar daca te mangaie si te saruta suav. Sa ne descoperim treptat, sa nu ne oferim pe tava, sa ne iubim intens, la cote maxime. Sa nu stie toata lumea despre noi. Sa ni se faca dor unul de celalalt imediat ce ne-am dezlipit.

Imi cunosc greselile, dar nu imi pare rau de ele. Tu ma cunosti doar pe mine. Pe mine si dragostea mea!

E dubios. Din una in alta.

Fuck. Am atatea idei in cap.. vreau sa le astern, dar parca ma retine ceva. Simt ca m-as expune prea mult. Dar nu ma pot abitine. Probabil ca o voi da dintr-una in alta, dupa cum va puteti da seama si in titlu.

Simt chestii noi. Pun stapanire pe mine unele sentimente si senzatii de care nu am mai avut parte. Si imi place. Am nervi, da. Am nervi pentru ca am o frustrare de care sper sa scap. Da, prefer sa spun ca am o frustrare in locul faptului ca sunt frustrata. Dar asta nu prea conteaza. Mi-as descarca toti nervii pe care ii am. Mi i-as descarca pe tine. Dar nu asa cum poate crezi tu.. nu lovind, nu tipand, ci intr-un mod foarte sexual..

Am senzatia ca uneori imi lipseste ceva. Sau poate ca am ceva in plus. Nu stiu. Oricum nu stiu nici macar daca e de bine sau de rau. Tot ce stiu este ca toate lucruile pe care le-am facut pana acum ma fac sa fiu mandra de mine, nu dezamagita si nici regrete nu imi trezesc. Nu as schimba nimic, nici lucrurile facute pana acum si nici cele pe care urmeaza sa le fac. Atata timp cat am capul asta pe umeri, il folosesc. Gandesc! Si chiar daca gandesc intr-un mod in care nu i-ar place lui cutarescu, cutarescu putand fi oricine.. mama, tata, pritenul sau prietena, nu mi-ar pasa. Pana la urma e viata mea si mi-o traiesc asa cum vreau, chiar daca nu vreau cele mai ortodoxe lucruri din lume. Mi-ar placea macar prietenii sa ii fac sa nu mai regrete unele lucruri. Adica.. daca ti-a placut sa faci ceva, de ce sa iti para rau? Sau daca iti doresti in continuare, why not? Chestia asta probabil va ramane o enigma pentru mine mult timp..

Sunt o multime de amestecuri bizare care au facut cunostita cu mine pana acum.. gelozie, orgoliu, dragoste, pasiune, dorinta, dorinta si multa dorinta.

Ma gandesc constant la tine, te visez si nu vreau deloc sa fiu cerebrala in situatia asta.. nu ma supar daca aici sunt doar senzitiva. Pentru mine e ok. Nu mi-e frica, nu mi-e frica de nimic si sper ca nici tie. Sunt doar curioasa, dornica.

Ce ma enerveaza toate sentimentalismele. Ma rog.. mint, cred. Imi plac sentimentalismele si in mod ciudat, imi place sa plang. Imi place sa fiu pasionala, sa iubesc cu toata puterea mea, dar.. pana cand simt eu, dupa e mai mult nevoie. Cred. Whatever..
Ce vroiam sa scot in evidenta este faptul ca ma deranjeaza un lucru foarte tare. Am impresia ca barbatii si femeile sunt impartiti in doua mari categorii. Femeile. curve. Barbabii, escroci.
Ei bine.. stimabili domni, o femeie nu e curva daca vrea sa ajunga in patul vostru pentru a se simti bine. Daca ar fi asa.. voi ce ati mai fi? O curva, conform DEX-ului, este o femeie care duce o viata desfranata, un om ipocrit, josnic. Iar daca o "domnisoara" vrea sa mai incerce una si alta nu inseamna ca duce o viata desfranata. Ar fi cazul sa se renunte la conceptia asta, parerea mea este ca e una total eronata.
Iar noi, femeile avem impresia ca orice barbat care vrea sa ne scoata afara vrea sa profite de noi, sa ne foloseasca, sa ne.. futa pana la urma. Nu e chiar asa nici aici. Eu chiar cred ca barbatii sunt destul de sensibili in sufletul lor, trebuie doar sa te pricepi putin sa scoti ce e mai bun din ei.
Cum nu e de ajuns ca o femeie sa aiba vagin pentru a fi femeie, nici un penis nu il face barbat pe un barbat! Poate o sa vi se para un pleonasm, dar eu zic ca nu este.

Nu sunt prea idealista, nu visez sa vina un print pe cal alb la mine si sa ma ceara in casatorie la 26 de ani. Nu. Nu sunt nici cea mai rationala persoana, si nici cea mai sentimentala. Cunsider ca sunt o combinatie intre cele trei, una destul de buna.

Dragostea.. dragostea e importanta, e foarte importanta. Sunt dependenta de ea. Fiecare bucatica din mine isi doreste sa fie dominata de dragoste. Iubim, facem cele mai nebunesti lucruri, gresim, plangem, zambim, renuntam la unele lucruri care inainte faceau parte din noi, aducem in viata noastra lucruri pe care nici nu le bagasem in seama inainte, totul numai din dragoste. Dar dragostea mai si dispare la un momentdat. Eu cred in dragoste pentru totdeauna. Dar nu in acea dragoste fata de un barbat. Dragoste pentru totdeauna voi avea doar pentru parintii mei. Atat! Sau cel putin asta cred acum, poate imi voi schimba parerea, cine stie?! Ideea e ca nu totul e asa de simplu, gata, te iubesc pentru totdeauna, ia-ma! Pentru mine nu e asa. Iar lucrul care pare mai simplu este varsta acum, dar voi imbatrani si eu. Acum iubesti pe cineva si maine pe altcineva {ma rog, am exagerat, nu vreau sa ajung in halul ala}, dar ajungi la 30-40 de ani si e cam aiurea sa schimbi asa barbatii. Dragostea se consuma, trece, nu mai apreciem, nu mai respectam, nu mai ne dorim pana la urma. Si nu e de parut rau. Daca ai impartit lucruri frumoase cu cineva si iti raman amintiri pentru totdeauna, de ce sa iti para rau?
Nu se compara o relatie cu cealalta, nu se compara o femeie cu cealalta si nici un barbat cu altul, bineinteles. Pentru ca ceva ce pentru tine poate ca e un progres, pentru altul este un regres. Nu e ok sa rupi o relatie si sa te intorci la ea, pentru ca.. aici se potrivesc doua vorbe. "Totul se iarta, nimic nu se uita" si "ata odata rupta si reinodata nu mai este la fel de rezistenta".

Un cuplu trebuie sa indeplineasca multe lucruri.. sa existe sentimente sincere, sa socialize, sa se potriveasca spiritual si sexual, sa fie incredere intre cei doi. Si de multe ori e foarte greu sa gasesti toate lucrurile astea.

Destul cu postul asta.. mi-e foame. Alte sentimentaliste, putin mai tarziu. :)

Nu am putere.

Am nevoie. Da, eu mereu am nevoie. E greu, e al dracu de greu sa fii tu in orice moment al vietii. Fac lucruri de cacat. Dar nu imi pare rau. Pentru ca am invatat sa nu ma uit in urma cu durere si nici sa fiu curioasa de ce urmeaza. Doar sa traiesc in prezent. Cu toate ca s-ar putea sa mint. Nu mereu fac asa. Uneori am nevoie doar de amintiri. Alteori, ma gandesc doar la viitor. Dar intotdeauna sufar. De cele mai multe ori, in tacere. Pentru ca nu vreau sa stie toata lumea ce simt. Vreau doar sa ma vindec, sa ma vindec de ranile sufletului.
De cele mai multe ori, nu regret. Pentru ca daca fac unele lucruri cu buna stiinta, e clar ca atunci, in acele momente, le fac pentru ca mi le doresc, pentru ca ravnesc la ele de ceva timp, pentru ca vreau sa mi se intample, sa faca parte din mine, din cufarul meu de amintiri. Poate ca multi nu ma inteleg cand par indiferenta, cand arat nepasare sau indiferenta, cand nu regret. Poate ei cred ca nu am suflet. Dar nu, am prea multe sentimente. Imi pasa prea mult. Ma atasez prea repede. Nu e bine, stiu. Deja am sintit-o pe pielea mea, dar mi-o asum, prefer sa fiu asa, decat o stana de piatra. Nu imi pare rau de nici un lucru pe care l-am facut pana acum, pentru ca stiu ca am vrut sa il fac.
Nu pot sa trec peste toate lucrurile care mi se intampla, am nevoie de dragoste, de dragostea celor apropiati. Nu pot fara. Am nevoie de dragostea parintilor mei, de a prietenilor. Si mai am nevoie de Suzy.. Dar nu se poate. Nu putem avea totul. E trist, tristul adevar. Sunt momente in care simt ca doar ea m-ar putea ajuta.. si ma ajuta, spiritual. Dar e nevoie de mai mult.
Nu as putea rezista fara prieteni, fara dragostea lor, fara sfaturi, o vorba buna, o imbratisare la momentul potrivit sau un sarut parintesc pe frunte.